7 definiții pentru maimuțică
Explicative DEX
MAIMUȚÍCĂ, maimuțele, s. f. Diminutiv al lui maimuță. – Maimuță + suf. -ică.
MAIMUȚÍCĂ, maimuțele, s. f. Diminutiv al lui maimuță. – Maimuță + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
maimuțică sf [At: DDRF / Pl: ~țele / E: maimuță + -ică] 1-2 (Șhp) Maimuță (1) (mică). 3 (Dep) Fată ușuratică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAIMUȚÍCĂ, maimuțele, s. f. Diminutiv al lui maimuță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAIMUȚÍCĂ, maimuțici, s. f. Diminutiv al lui maimuță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Ortografice DOOM
maimuțícă s. f., g.-d. art. maimuțélei; pl. maimuțéle, art. maimuțélele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
maimuțícă s. f., g.-d. art. maimuțélei; pl. maimuțéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MAIMUȚICĂ s. f. Diminutiv al lui maimuță. 1. Cf. maimuță (1). Cf. DDRF, POLIZU. 2. Epitet (depreciativ) pentru o fată (ușuratică). Cf. maimuță (3). Vaai, cum se poate? se izmeni o maimuțică. BUL. FIL. XI- XII, 493. – Pl.: maimuțele POLIZU. – Maimuță + suf. -ică.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
maimuțică, maimuțelesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui maimuță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Maimuță + sufix -ică. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.