măgăoaie sfi [At: V. ROM. iunie 1955, 42 / V: magao~, ~oană / E: nct] 1-2 (Pop) Matahală (1-2). 3 (Pop) Sperietoare care se pune în semănături. 4 (Pop; dep) Femeie urâtă, neglijentă și prost îmbrăcată. 5 (Fig; rar) Sirenă care anunță bombardamentele aeriene. 6 Brezaie.

MĂGĂOÁIE, măgăoi, s. f. Sperietoare de păsări; ființă imaginară, urîtă; matahală. (Atestat în forma magaoaie) Mireasa arată ca o magaoaie – zău, ca o magaoaie. STANCU, D. 179. – Variantă: magaoáie s. f.

MĂGĂOÁIE ~ói f. pop. 1) Sperietoare de păsări. 2) Ființă imaginară fioroasă, de dimensiuni mari și neproporționate; matahală. /Orig. nec.

măgăoáĭe și măgăoánă, V. magaoaĭe.

magaoaie sf vz măgăoaie

magaoáĭe f., pl. oĭ (cp. cu măgăĭață și măgădăŭ). Vest. Matahală, persoană butucănoasă și greoaĭe. Olt. (măgăoaĭe și măgăoană, pl. e). Mogîldan, momîĭe, sperietoare de păsărĭ.

!măgăoáie (pop.) s. f., art. măgăoáia, g.-d. art. măgăóii; pl. măgăói, art. măgăóile (-o-i-)

măgăoáie s. f., art. măgăoáia

MĂGĂOÁIE s. v. arătare, colos, matahală, momâie, namilă, sperietoare, uriaș.

măgăoaie s. v. ARĂTARE. COLOS. MATAHALĂ. MOMÎIE. NAMILĂ. SPERIETOARE. URIAȘ.

măgăoáie, măgăoi, s.f. – (reg.) Sperietoare, momâie. – Et. nec. (DEX, MDA).

măgăoaie, măgăoi s. f. 1. obiect supradimensionat. 2. (rar) persoană înaltă și corpolentă. 3. (deț.) difuzor.

MĂGĂOÁIE s. f. (Popular) 1. Matahală (1). Într-o zi, era singur cu oile pe miriști și se pomenise cu o magaoaie peste el. V. ROM. iunie 1 955, 42. 2. Matahală (2). Măgăoaia îl ținea de piept, gîfîia și-i spunea. PAS, Z. III, 133. 3. Momîie (de pus în semănături). Mireasa arată ca o magaoaie. STANCU, D. 137, cf. I. CR. XIII, 115, ARH. OLT. XXI, 269. ♦ Epitet injurios pentru o femeie urîtă, neglijentă și prost îmbrăcată. Cf. CIAUȘANU, GL., ARH. OLT. XXI, 269. 4. F i g. Sirenă care anunță bombardamentele aeriene. Ai auzit-o? rage zbierat, ca un malac. E gaia, cucuvaia, Strigoiul, măgăoaia. ARGHEZI, C. O. 130. 5. Brezaie. H V 5, cf. 6.Pl.: ? – Și: magaoáie, măgăoánă (BUL. FIL. V, 168) s. f. – Etimologia necunoscută.