MAQUIS, maquis-uri, s. n. 1. Formațiune vegetală deasă, compusă din tufișuri și din arbuști veșnic verzi, caracteristică unor regiuni mediteraneene. 2. Mișcare a partizanilor francezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. [Scris și: machis. – Pr.: machí] – Cuv. fr.^[1]

maquis sn [At: DN³ / S și: machi / P: machi / E: fr maquis] 1 Formație vegetală deasă, compusă din tufișuri și din arbuști veșnic verzi, caracteristică unor regiuni mediteraneene. 2 Mișcare a partizanilor francezi din timpul celui de-al doilea război mondial.

MAQUÍS s. n. 1. Formație vegetală deasă, compusă din tufișuri și din arbuști veșnic verzi, caracteristică unor regiuni mediteraneene. 2. Mișcare a partizanilor francezi din timpul celui de-al doilea război mondial. [Scris și: machi. – Pr.: machí]^[1]

MAQUÍS s.n. v. machi.

MAQUIS [MACHI] s. n. 1. vegetație de tufișuri și arbuști spinoși din unele regiuni mediteraneene. 2. formații de luptători pentru libertate, de partizani (din Franța, Spania și Italia). (< fr. maquis)

mahi v vz machi

MACHÍ s. n. Formație vegetală de tufișuri și arbuști adaptați la uscăciune, caracteristică regiunii din jurul Mării Mediterane.

MACHÍ s.n. 1. Teren acoperit cu o vegetație de tufișuri și de arbuști spinoși, adaptați, care se întâlnește în unele regiuni mediteraneene. 2. Formații de luptători pentru libertate, de partizani, în al doilea război mondial (mai ales din Franța, din Spania și din Italia). [Pl. invar. scris și maquis. / < fr. maquis, cf. cors. macchia].

maquís (fr.) [pron. machí] (-quis) s. n., art. maquís-ul; (formații de luptă) pl. maquís-uri

MAQUIS [maki] (cuv. fr.) s. n. 1. Fitocenoză de tufișuri și de arbuști veșnic verzi, cu înălțimi de 6-11 m, adaptați la clima uscată, caracteristică regiunilor mediteraneene. Plante caracteristice: roșcovul, mirtul, măslinul sălbatic etc. 2. P. ext. Denumire a mișcării partizanilor francezi care au luat parte la Rezistența antihitleristă (1941-1944).