2 definiții pentru lătureancă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂTUREÁN, -EÁNCĂ, lătureni, -ence, s. m. și f. (Regional) Persoană care locuiește într-un sat vecin cu cel al vorbitorului. Feciorii din Mălini se prinseră la horă cu lăturenii, fetele din Mălini se prinseră și ele cu lăturencele. CAMILAR, TEM. 404. Galopînd, își văzu anii copilăriei cînd prindea în lunci caii lăturenilor... călărindu-i pînă după asfințita soarelui. id. N. I 310.
LĂTUREÁN, -EÁNCĂ, lătureni, -ence, s. m. și f. (Reg.) Persoană care locuiește într-un sat vecin cu cel al vorbitorului. – Din latură + suf. -ean.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: lătureancă
substantiv feminin (F26) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
lăturean, lăturenisubstantiv masculin lătureancă, lăturencesubstantiv feminin
- 1. Persoană care locuiește într-un sat vecin cu cel al vorbitorului. DLRLC
- Feciorii din Mălini se prinseră la horă cu lăturenii, fetele din Mălini se prinseră și ele cu lăturencele. CAMILAR, TEM. 404. DLRLC
- Galopînd, își văzu anii copilăriei cînd prindea în lunci caii lăturenilor... călărindu-i pînă după asfințita soarelui. CAMILAR, N. I 310. DLRLC
-
etimologie:
- latură + sufix -ean. DLRM