lupoaie sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: lup + -oaie] 1 (Zlg; îrg) Lupoaică (1). 2 (Zlg; reg) Vacă cu părul sur. 3 Plantă erbacee parazită, fără clorofilă, cu frunze mici ca niște solzi, cu flori albăstrui sau albe-gălbui, care e dăunătoare porumbului, tutunului etc., la rădăcina cărora crește Si: busuioc sălbatic (3), floarea-focului (65) (Orobanche ramosa).

LUPOÁIE, lupoaie, s. f. 1. (Învechit și regional) Lupoaică. 2. Plantă erbacee parazită, cu flori diferit colorate, care aduce pagube porumbului, tutunului, cînepei (Orobanche ramosa). Bogații porneau războaie, Și-n ogor creștea lupoaie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 5/3.

LUPOÁIE ~ f. Plantă erbacee parazită care crește pe rădăcinile de floarea-soarelui, porumb, cânepă, tutun, dăunând acestor culturi. /lup + suf. ~oaie

lupoaie f. plantă parazită de coloare albăstrie, devenind după înflorire gălbuie, e stricăcioasă porumbului (Orobanche ramosa).

lupoáĭe f., pl. oĭ (formă veche îld. lupoaĭcă). O buruĭană care crește parazită pe rădăcinile de tutun, cînepă, zîrnă și maĭ rar de popușoĭ (orobanche [saŭ; phelipáea] ramosa).

lupoáie s. f., art. lupoáia, g.-d. art. lupoáiei; pl. lupoáie

lupoáie s. f., art. lupoáia, g.-d. art. lupoáiei; pl. lupoáie

LUPOÁIE s. (BOT.; Orobanche ramosa) (reg.) lupariță, busuioc-sălbatic.

LUPOÁIE s. v. lupoaică, tărtăcuță, tigvă, tâlv.

LUPOAIE s. (BOT.; Orobanche ramosa) (reg.) lupariță, busuioc-sălbatic.

lupoaie s. v. LUPOAICĂ. TĂRTĂCUȚĂ. TIGVĂ. TÎLV.