LÓGIE, logii, s. f. 1. (În forma loggia) Galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă către exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi. 2. Construcție de tipul loggiei (1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri, servind și ca tribună. 3. Balcon mărginit cu panouri, construit pentru a proteja încăperile de arșiță. [Var.: lóggia, s. f.] – Din it. loggia.

logie sf vz loggia

LÓGIE s.f. v. loggia.

LÓGGIA s. f. v. logie.

loggia sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 173 / P: ~gi-a / V: logie / S și: logia / Pl: ~ii / E: it loggia] (Aht) 1 Galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă către exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi. 2 Construcție de tipul loggiei (1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri, servind și ca tribună. 3 Balcon mărginit cu panouri, construit pentru a proteja încăperile de lumina directă a soarelui.

LÓGGIA s. f. 1. Galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă către exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi. 2. Construcție de tipul loggiei (1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri, servind și ca tribună. ♦ Balcon mărginit cu panouri, construit pentru a proteja încăperile de arșiță. [Pr.: logia] – Cuv. it.

LÓGGIA s.f. 1. Încăpere sau galerie la etajul unei clădiri, deschisă spre exterior prin intermediul unei coloane. ♦ Balcon mărginit de panouri pline sau traforate, care împiedică pătrunderea directă a soarelui. 2. Serie celebră de 52 de fresce pictate de Rafael într-o galerie a Vaticanului. [Pron. -gi-a-, var. logie s.f., gen. -iei. / < it. loggia].

LÓGGIA [LO-GI-] s. f. 1. galerie la etajul unei clădiri, deschisă spre exterior prin intermediul unei coloane. ◊ balcon mărginit de panouri pline sau traforate, care împiedică pătrunderea directă a soarelui. 2. serie celebră de 52 de fresce pictate de Rafael într-o galerie a Vaticanului. (< it. loggia)

!lógie (-gi-e) s. f., g.-d. art. lógiei; pl. lógii, art. lógiile (-gi-i-)

lóggia s. f. [ggi pron. gi], g.-d. art. lóggiei; pl. lóggii, art. lóggiile (sil. -gi-i-)

LÓGGIA (cuv. it.) s. f. 1. Galerie încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă spre exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane (ex. l. palatului Mogoșoaia). 2. Construcție de tipul l. (1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri; inițial a servit ca tribună (ex. l. dei Lanzi din Florența, l. campanilei bisericii San Marco din Veneția).