litigiu sn [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr litige, lat litigium] Conflict între persoane, instituții, state, care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc.

LITÍGIU, litigii, s. n. (Jur.) Conflict putînd forma obiectul unui proces, ivit între persoane, instituții sau state. V. controversă. – Pl. și: (învechit) litigiuri (GHICA, S. 589).

LITÍGIU s.n. Conflict, ciocnire de interese care poate constitui obiectul unui proces. [Pron. -giu, pl. -ii, -uri. / cf. fr. litige, lat. litigium].

LITÍGIU s. n. conflict, diferend care poate constitui obiectul unui proces, al unui arbitraj etc. (< fr. litige, lat. litigium)

LITÍGIU ~i n. jur. Conflict care poate fi supus pentru rezolvare unui organ de jurisdicție. [Sil. -giu] /<fr. litige, lat. litigium

litigiu n. contestare judiciară.

*litígiŭ n. (lat. litigium, d. lis, litis, proces, și ágere, a duce). Proces, judecată, contestare.

litígiu [giu pron. gĭu] s. n., art. litígiul, pl. litígii; art. litígiile (-gi-i-)

litígiu s. n. [-giu pron. -giu], art. litígiul; pl. litígii, art. litígiile (sil. -gi-i-)

litigiu

litigiu, -gii.

LITÍGIU s. 1. v. controversă. 2. v. neînțelegere.

LITIGIU s. 1. controversă. (~ a fost rezolvat de un arbitru.) 2. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ născut între două persoane.)