licopodiu sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 120/11 / V: licopod, ~m, (nob) licopodie sf / Pl: ~ii / E: lat lycopodium, fr lycopode] (Bot) 1 Familie de plante criptogame din familia licopodiaceelor (1), cu tulpina târâtoare, ai căror spori se utilizează în farmacie și pirotehnie. 2 (Lsg) Plantă care face parte din această familie. 3 Pulbere galbenă obținută din sporii acestei plante, care se utilizează în farmacie și pirotehnie.

LICOPÓDIU s.n. (Bot.) Plantă criptogamă care, prin forma sa, se aseamănă cu un picior de lup. ♦ Pulbere galbenă obținută din sporii acestei plante, folosită în farmacie și pirotehnie. [Pron. -diu. / < fr. lycopode, cf. gr. lykos – lup, pous – picior].

LICOPÓDIU s. n. plantă criptogamă care, prin forma sa, se aseamănă cu un picior de lup. ◊ pulbere galbenă din sporii acestei plante, folosită în farmacie, pirotehnie etc. (< fr. lycopode)

LICOPÓDIU n. Plantă criptogamă conținând un praf care la aprindere arde cu o flacără vie, făcând o ușoară explozie. ◊ Pulbere de ~ pulbere galbenă folosită în farmacie și în pirotehnie. /<fr. lycopode

*licopódiŭ m. (din latina botaniștilor lycopódium, d. vgr. lýkos, lup, și pûs, podós, picĭor). Bot. O plantă criptogamă aĭ căreĭ sporĭ conțin un praf galben palid (numit și sulf vegetal, fiind-că poate arde) care se întrebuințează în farmacie la învălit hapurile.

licopod sn vz licopodiu

licopodie sf vz licopodiu

licopodium sn vz licopodiu

!licopodiu [diu pron. dĭu] s. n., art. licopodiul; (plante) pl. licopodii, art. licopodiile (desp. -di-i-)

licopódiu [diu pron. dĭu] s. n., art. licopódiul

licopódiu s. n. [-diu pron. -diu], art. licopódiul

LICO- „lup”. ◊ gr. lykos „lup” > fr. lyco-, engl. id., it. lico- > rom. lico-. □ ~id (v. -id), adj., cu înfățișare de lup; ~podiu (v. -podiu), s. n., plantă criptogamă care, prin forma sa, se aseamănă cu un picior de lup.