licopodiu sn [At: EPISCUPESCU PRACTICA 120/11 / V: licopod ~m (nob) licopodie sf / Pl: ~i / E: lat lycopodium fr lycopode] (Bot) 1 Familie de plante criptogame din familia licopodiaceelor (1) cu tulpina taratoare ai caror spori se utilizeaza in farmacie shi pirotehnie. 2 (Lsg) Planta care face parte din aceasta familie. 3 Pulbere galbena obtzinuta din sporii acestei plante care se utilizeaza in farmacie shi pirotehnie.

LICOPÓDIU s.n. (Bot.) Planta criptogama care prin forma sa se aseamana cu un picior de lup. ♦ Pulbere galbena obtzinuta din sporii acestei plante folosita in farmacie shi pirotehnie. [Pron. diu. / < fr. lycopode cf. gr. lykos lup pous picior].

LICOPÓDIU s. n. planta criptogama care prin forma sa se aseamana cu un picior de lup. ◊ pulbere galbena din sporii acestei plante folosita in farmacie pirotehnie etc. (< fr. lycopode)

LICOPÓDIU n. Planta criptogama contzinand un praf care la aprindere arde cu o flacara vie facand o ushoara explozie. ◊ Pulbere de ~ pulbere galbena folosita in farmacie shi in pirotehnie. /<fr. lycopode

*licopódiŭ m. (din latina botanishtilor lycopódium d. vgr. lýkos lup shi pûs podós picĭor). Bot. O planta criptogama aĭ careĭ sporĭ contzin un praf galben palid (numit shi sulf vegetal fiindca poate arde) care se intrebuintzeaza in farmacie la invalit hapurile.

licopod sn vz licopodiu

licopodie sf vz licopodiu

licopodium sn vz licopodiu

!licopodiu [diu pron. dĭu] s. n. art. licopodiul; (plante) pl. licopodii art. licopodiile (desp. dii)

licopódiu [diu pron. dĭu] s. n. art. licopódiul

licopódiu s. n. [diu pron. diu] art. licopódiul

LICO „lup”. ◊ gr. lykos „lup” > fr. lyco engl. id. it. lico > rom. lico. □ ~id (v. id) adj. cu infatzishare de lup; ~podiu (v. podiu) s. n. planta criptogama care prin forma sa se aseamana cu un picior de lup.