LICÉU licee s. n. Ciclu de invatzamant urmand ciclului gimnazial in care se predau cunoshtintzele necesare continuarii studiilor in invatzamantul superior sau diverse specialitatzi pentru pregatirea cadrelor medii. Din fr. lycée lat. lyceum.

liceu sn [At: GOLESCU E. 15/1 / V: (ivr) licheon (A: nct) (ivr) licheu lichiu litzaum litzeu litzeum / Pl: ~ee shi (reg) ~eaua / E: lat lyceum lycium ger Lyzeum ngr λυκεῖον^[1] fr lycée] 1 Gradina ateniana in care Aristotel ishi expunea doctrina filozofica. 2 (Pex) SHcoala filozofica peripatetica. 3 (Ivr) Loc de intalnire a oamenilor de litere. 4 (Ivr) Loc de instruire in filozofie arte shtiintze etc. 5 Institutzie de invatzamant mediu Si: colegiu. 6 Cladire in care ishi are sediul un liceu (5). 7 Studiu intrun liceu (5). 8 (Trs) An de studiu intrun liceu (5). 9 (Trs) Clasa de liceu (5). corectata

LICÉU licee s. n. SHcoala de cultura generala in care sunt admishi absolventzi ai shcolilor generale shi unde se predau cunoshtintzele necesare continuarii studiilor in invatzamantul superior sau diverse specialitatzi pentru pregatirea cadrelor medii. Din fr. lycée lat. lyceum.

LICÉU licee s. n. (Intrun sistem mai vechi de organizare a invatzamintului) SHcoala medie de cultura generala in care sint admishi absolventzi ai shcolilor elementare shi unde se predau cunoshtintze necesare continuarii studiilor in invatzamintul superior. Catedra de la liceu a tatii se ocupase. SAHIA N. 60. Mandatorezi pinan suflet daca obtzii... pentru elevul Mitica Georgescu din clasa IV liceul X... la latina nota 7. CARAGIALE O. II 285. Liceele shi gimnaziile vor reprezenta directziunea clasica shi teoretica a studiilor. ODOBESCU S. II 64. ◊ Liceu seral v. seral.

LICÉU s.n. 1. Gradina din Atena unde Aristotel preda filozofia sa. 2. SHcoala medie de cultura generala; shcoala secundara. [< fr. lycée cf. gr. lykeion].

LICÉU s. n. ciclu in sistemul de invatzamant superior shcolii generale. (< fr. lycée lat. lyceum)

LICÉU ~e n. Ciclu de invatzamant superior gimnaziului. /<fr. lycée lat. lyceum

liceu n. 1. la Grecii antici: loc de exercitziu situat afara din Atena shi plantat cu arbori unde Aristotele preda filozofia sa; 2. azi shcoala secundara cu shapte sau opt clase sub directziunea Statului: liceu clasic modern real.

*licéŭ n. pl. ee maĭ exact eĭe (lat. Lycéum shi Lycium d. vgr. Lýkeion unu din cele treĭ gimnaziĭ din Atena aproape de templu luĭ Apóline Lýkeios [unde preda Aristotele] adica „distrugatoru de lupĭ” d. lýkos lup). SHcoala secundara cu 79 clase (dupa tzarĭ) care prepara maĭ ales p. intrarea in universitate. (In multe tzarĭ e tot una cu gimnaziu).

licheon^[1] sn vz liceu

licheu sn vz liceu

lichiu sn vz liceu

litzaum sn vz liceu

licéupilót s. n. Liceu in care se fac experientze metodologice shtiintzifice etc. pentru a servi drept model pentru alte licee ◊ „Misiunea liceelorpilot ar fi sa ajunga in ultima instantza la alcatuirea unor programe shi manuale care [...] sa conduca pe elevi la a descoperi in efortul intelectual aceeashi placere k shi in efortul fizic de tip sportiv.” Cont. 12 XI 65 p. 6 (din liceu + pilot dupa fr. lycée pilote; DMN 1960)

licéu s. n. art. licéul; pl. licée

licéu s. n. art. licéul; pl. licée

liceu pl. licee

liceu cee.

LICÉU s. shcoala secundara (inv.) colegiu (inv. in Transilv. shi Ban.) gimnaziu.

LICEU s. shcoala secundara (inv.) colegiu (inv. in Transilv. shi Ban.) gimnaziu.

licéu (licée) s. n. Colegiu gimnaziu. Mr. lichiu. Fr. lycée (mr. din ngr. λύϰειον). Der. liceal adj. (secundar); licean s. m. (elev de liceu).

LICEUL v. Lyceum.

din spate liceu din fatza muzeu expr. pe jumatate admirativa shi pe jumatate peiorativa expresia este folosita pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute dar care are un trup bine conservat shi privita din spate pare mai tanara decat este in realitate.