LÍBIDO s. n. (Fiziol, Psih.; la Freud) Energie psihică legată de impulsurile vitale, în special de cel sexual. ◊ (La Jung) Orice formă de energie psihică. – Din lat., fr. libido.

libido sn [At: CĂLINESCU, C. O. 103 / Pl: (rar) ~uri / E: lat libido, fr libido] Dorință necontrolată de satisfacere a instinctului sexual Si: (rar) libidine.

LÍBIDO s. n. (Med.) Dorința de satisfacere a instinctului sexual. – Din lat., fr. libido.

LÍBIDO s.n. Termen folosit de psihanaliști pentru dorința satisfacerii instinctului sexual. [Pl. -ouri. / < fr. libido, cf. lat. libido – dorință, poftă].

LÍBIDO s. n. poftă, apetit, dorință. ◊ (psih.) dorință de satisfacere a instinctului sexual. (< fr., lat. libido)

LÍBIDO ~uri n. Dorință permanentă de a-și satisface instinctele sexuale. [Art. libidoul] /<fr., lat. libido

!libido s. n., art. libidoul; pl. (rar) libidouri

libidó s. n., art. libidóul

líbido s. n., art. libidóul

LÍBIDO s. (PSIHANALIZĂ) eros.

LÍBIDO (cuv. lat. „dorință”) s. n. (FIZIOL.; PSIH., după Freud) Energie psihică legată de impulsurile vitale, în special de cel sexual. ♦ (În sens larg; după Jung) Orice formă de energie psihică.