LEÁFA² lefuri s. f. 1. Salariu. 2. Solda care o primesc soldatzii mercenari. ◊ Expr. In leafa = k mercenar. [Pl. shi: lefi] Din tc. ulûfe. Cf. sb. (u)lefa bg. lefe.

leafa¹ sf [At: URECHE L. 119 / V: (ivp) lefea / Pl: lefuri (inv) ~afe lefe lefi / E: tc ulûfe] 1 (Inv) Solda a ienicerilor turci. 2 (Inv; pex) Solda. 3 (Ilav) In (cu pe la) ~ K mercenar. 4 (Ial) Cu solda de mercenar. 5 (Ilaj) In (de) ~ Mercenar. 6 (Inv; ie) A striga in ~ A angaja mercenari. 7 Remuneratzie in bani care un salariat o primeshte periodic de la stat de la o institutzie publica sau particulara Si: retributzie salariu. 8 (Inv) Plata in bani sau produse care se facea unei persoane angajate pentru un timp in slujba cuiva Si: simbrie. 9 (Iuz; is) Casa lefilor Institutzie unde se calculau shi se impartzeau lefurile (8).

LEÁFA² lefuri s. f. 1. Salariu. 2. Solda care o primesc soldatzii mercenari. ◊ Expr. In leafa = k mercenar. [Pl. shi: lefi] Din tc. ulûfe. Cf. scr. (u)lefa bg. lefe.

LEÁFA¹ lefuri s. f. Remuneratzie in bani care o primeshte un salariat; salariu. Ce leafa are un poet? BENIUC V. 101. Mai bine pierdeam leafa pe trei luni. C. PETRESCU I. II 130. SHese mii de lei (leafa mea pe un an). CREANGA A. 76. ♦ (Invechit) Solda care o primeau altadata ostashii mercenari. ◊ Expr. In leafa = k mercenar cu solda de mercenar. SHi fulgera... spre oshtenii... carei avea in leafa. SADOVEANU O. VII 17. Chemase in leafa o seama de cazaci. BALCESCU O. II 53. Pl. shi: (invechit) lefi (ALEXANDRESCU M. 171 TEODORESCU P. P. 50).

LEÁFA¹ léfuri f. Plata in bani acordata unui angajat pentru munca prestata; remuneratzie; salariu; retributzie. [G.D. lefii] /<turc. ulufe

LEAFA s.f. 1. (Mold. TZR Ban.) Solda a ostashilor. A: Strinsera oaste cu leafa. URECHE. Acolo sau dat leafa ghenicearilor IM 1754 143^r. B: Sa dai lefi slujitorilor. NEAGQE. Au poruncit de leau facut leafa. IM 1730 12^v; cf. IM 1730 202^r. C: Lafĕ. Stipendium. AC 349. Liefa. Praevenda (= Praebenda). AC 350. ♦ (Mold.) Slujba de mercenar. Feciori de boieri se ducea la lefe unii la moscali unii la lesi. NECULCE; cf. M. COSTIN; IM 1754 8^r; VP 64^r. 2. (Mold. TZR) Plata salariu. A: Pre nimenea nu asupritzi nice sa graitzi de rau ce va agiunga leafa voastra. ANT. 1726 216^v. El miau zis sai fac leafa pre zi cite 10 galbeni. H 1771 94^r. B: Primindul cu cinste shi leafa facindui au shezut acolo pina iau venit rindul la domnie. R. POPESCU. Variante: lefe (NECULCE) liefa (AC 350). Etimologie: bg. lefe scr. (u)lefa. Cf. tc. ulûfe. Vezi shi lefegiu.

leafa f. 1. solda: oshteni cu leafa; 2. salariu: team slujit fara leafa zece ani AL. [Vechiurom. lefeà (azi ironic) = turc. ÖLEFÈ: k alaiu buluc duium etc. leafa apartzinea la inceput sferei militare fiind solda lunara a ienicerilor shi a ostashilor pamanteni].

1) leáfa f. pl. lefĭ shi lefurĭ vechĭ (Let. 2 85 shi 221) lefe (din maĭ vechĭu lefea azĭ ironic turc. ’ólefé ’ülufé ulufé d. ar. ’ulufé pl. d. alef pashune de unde „nutretz pensiune solda”; ngr. lufés alb. lĭufé sirb. rut. lefa bg. lefe rus. lafá). Vechĭ. Solda. Oaste in leafa oaste de mercenarĭ. Azĭ. Simbrie salar: leafa unuĭ servitor unuĭ mercenar unuĭ functzionar unuĭ ministru. Dim. lefushoara (est) fshoara (vest). V. apuntament.

leáfa¹ (retributzie) s. f. g.d. art. léfii; pl. léfuri

leáfa (retributzie) s. f. g.d. art. léfii; pl. léfuri

leafa lefii gen. a. furi pl.

LEÁFA s. 1. v. salariu. 2. v. solda.

LEAFA s. 1. remuneratzie retributzie salariu (pop. shi fam.) simbrie (inv.) nafaca naiem (inv. in Mold.) hac. (Are ~ mare.) 2. (MIL.) solda.

leáfa (léfi) s. f. 1. Solda remuneratzie a soldatzilor platitzi. 2. Salariu. Var. (inv.) lefea (pl.) lefuri. Tc. ülefe ölefe (SHeineanu II 233; Cihac II 539; Berneker 683) cf. ngr. λουψές bg. lefe alb. ljufé sb. rut. lefa pol. lafa. Sec. VII. Der. lefegiu s. m. (inv. mercenar soldat de origine straina; salariat) din tc. lefeci; lefar s. m. (Bucov. functzionar subaltern); lefash s. m. (salariat).

de la leafa la omega expr. (glum.) de la alfa la omega de la A la Z.