4 definiții pentru laurea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
laurea [At: IORDAN, L. R. A. 236 / P: la-u-re-a / Pzi: ~eez / E: laureat] 1 vt A acorda un înalt premiu pentru merite deosebite. 2 vt A încununa cu lauri. 3 vt A acoperi de glorie. 4-5 vtr (A face să treacă sau) a trece examenul de doctorat, în unele țări, ca Italia.
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p. i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAUREÁ vb. I. tr. a încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. II. tr., refl. (în unele țări) a trece examenul de doctorat. (< laureat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
laureá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. laureáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (VT210) Surse flexiune: MDN '08, DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||