2 definiții pentru latron (pl. -es)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LATRÓN s. m. (în Roma antică) denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau. (< lat. latrones)
LATRÓNES s.m.pl. (Liv.) Denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau în Roma antică. [< lat. latrones].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: latron (pl. -es)
latron (pl. -es) substantiv masculin
| substantiv masculin (M201-es) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
| — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
| — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)