koto sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: fr koto] Instrument muzical oriental format dintr-o cutie de rezonanță plată, de formă rectangulară, pe care sunt întinse coarde.

KÓTO s. n. instrument nipon cu coarde ciupite, asemănătoare cu harpa. (< fr. koto)

kóto s. n.

koto, instrument cu coarde ciupit cu largă răspândire în Japonia, instr. se reazemă pe sol, pe două capre, situate la extremitățile cutiei de rezonanță*. Poate avea între 6 și 25 de coarde (în funcție de tipul instr.) din mătase cerată, egal acordate (2). Sunetele se produc prin ciupirea coardelor cu un plectru* sau cu degetele și cu ajutorul unui căluș* mobil. Având rolul lăutei*, clavecinului* sau pianului în viața muzicală europ., k. este în egală măsură un instr. servind educației muzicale și execuției unor formații de instr. specifice, k. participă atât la execuția muzicii japoneze tradiționale, precum și a unor transcripții (1) de muzică europ. sau a muzicii contemporane pe care i-au consacrat-o compozitorii japonezi.