kendo smi [At: MDA ms / E: fr kendo] Stil de arte marțiale de origine japoneză în care adversarii, protejați de cască și de apărători pentru corp, luptă cu o sabie de bambus.

KÉNDO s. n. Artă marțială de orgine japoneză, un fel de scrimă, practicată cu ajutorul unor bastoane, săbii [de bambus]. (cf. fr. kendo) [def. și NODEX]

KÉNDO m. Artă marțială japoneză care constă din scrimă cu săbii de bambus. /< fr. kendo

kéndo s. m.

KENDO (cuv. japonez kendō „calea sabiei”) subst. Artă marțială japoneză, cunoscută încă din sec. 5-6, iar din sec. 13 practicată pe scară largă de samurai; interzisă în 1876, este astăzi practicată ca sport atât de bărbați cât și de femei. Sabia, din lemn de bambus, cu o lungime între 112 și 118 cm și o greutate între 375 și 450 g (în funcție de vârsta celui care o folosește), este mânuită cu ambele mâini. Îmbrăcați în tunici lungi, luptătorii sunt protejați de un fel de armură formată dintr-o mască de oțel, apărători pentru umeri și pântece din bambus lăcuit și mănuși. Țintele admise sunt capul, antebrațele, pieptul și grumazul.