JÚDE juzi s. m. 1. (In vechea organizare a TZarilor Romane) Demnitar cu atributzii judecatoreshti shi administrative; stapan de rumani. ♦ Principe cneaz. 2. (In vechea organizare a TZarii Romaneshti) TZaran devenit liber dupa rascumpararea din rumanie. 3. Carmuitor shi judecator al mai multor salashe de tzigani. 4. (Inv.) Judecator (1). 5. (Reg.; inv.) Primar. [Var.: (2) júdec pl. judeci s. m.] Lat. judex icis.

jude sm [At: PSALT. SCH. 91/1 / V: ~ec ~ece / Pl: juzi ~eci / E: ml judex icem] 1 (In vechea organizare a tzarilor romane) Demnitar cu atributzii judecatoreshti shi administrative. 23 (Persoana care indeplinea) functzie de jude (1). 4 (Iuz) Stapan de rumani. 5 TZaran liber. 6 (Iuz) Principe. 7 Cneaz. 810 (Inv) Judecator (1 5 9). 11 (Trs; iuz; shic ~mare) Primar. 12 (Trs; iuz; ic) ~mic Viceprimar. 13 Persoana care conduce ceata de colindatori. 14 Carmuitor shi judecator al mai multor salashe de tzigani.

JÚDE juzi s. m. 1. (In vechea organizare a tzarilor romaneshti) Demnitar cu atributzii judecatoreshti shi administrative; stapan de rumani. ♦ Principe cneaz. 2. (In vechea organizare a TZarii Romaneshti) TZaran devenit liber dupa rascumpararea din rumanie. 3. Carmuitor shi judecator al mai multor salashe de tzigani. 4. (Inv.) Judecator (1). 5. (Reg.; ieshit din uz) Primar. [Var.: (2) júdec pl. judeci s. m.] Lat. judex icis.

JÚDE juzi s. m. 1. (Invechit shi arhaizant) Judecator. Gutza Mereutza jude de shedintza adus in capitala la ultima mishcare in magistratura. C. PETRESCU C. V. 182. 2. (Transilv. ieshit din uz) Primar. Trebuie pus in sat chinez (birau sau jude). TZICHINDEAL F. 66. K shi hrana judelui En spinarea satului. MARIAN S. 128. Binei tzine k un mar marenflorit K un judempodobit. BIBICESCU P. P. 236. 3. (In vechea organizatzie a tzarii) Demnitar cu atributzii judecatoreshti shi administrative. 4. (Invechit) Cneaz. Un cnezat sau judetz era condus de un cneaz jude sau jupan. IST. R.P.R. 64.

JÚDE júzi m. inv. Jurist angajat oficial pentru solutzionarea proceselor judiciare in cadrul unei instantze judecatoreshti; judecator. /<lat. judex ~icis

jude m. 1. judecator: singurul sau jude e judele ceresc AL.; 2. judecator de sat; 3. inspector de tzigani. [Vechiurom. judece = lat. JUDICEM].

júde m. pl. juzĭ (din nom. lat. judex judecator. V. judec 1). Vechĭ. Rar. (Doc. 1592 1605 1623) Judec stapin de sherb (cnez). Vataman sholtuz rural. Vatav de TZiganĭ. Capitan shef conducator (de colindatorĭ). L.N. Judecator. Inainte de intemeĭerea domniiĭ stapinu sherbilor era shi judele lor. Dupa intemeĭerea domniiĭ judele n’a maĭ judecat ci a ramas numaĭ stapin de sherbĭ (Giur. 101).

judec sm vz jude

judece sm vz jude

1) júdec m. (lat. júdicem ac. luĭ judex judecator; it. giúdice pv. cat. jutge fr. juge sp. juez pg. juiz. Cp. cu oaspete purice shoarice berbece fatza de oaspe purec shoarec berbec). Trans. Sec. 1617. Jude domn stapin om liber megiash coproprietar. SHi azĭ in Maram. P.P. Judecator: nu ma lasa la focu Judecam’a judecu dac’oĭ mere (merge) la dinsu (SHez. 31 51). Din Gĭur.: Pe cind traducatoriĭ care eraŭ familiarizatzĭ cu vechile traducerĭ ale shcoaleĭ de la sfintu Gheorghe k Dionisie eclesiarhu mentzin inca pe judec ceilaltzĭ ne maĭ intzelegind acest cuvint care pe la 1750 dispare din uz redaŭ pe cnez pin boĭer shi proprietar orĭ moshnean. Aceasta nu maĭ era insa o traducere ci o interpretare (93). Numele de judecĭ il intilnim deobiceĭ in actele relative la ruminĭ. Judecu apare maĭ totdeauna in opozitziune cu rumanu. Unu e omu liber cellalt sherbu (104). Orĭcine scapa de ruminie e judec. Liberarea se numeshte judecire (107). In sec. 17 judec orĭ megiash era tot una (110). Un doc. din 1697 zice: „Noĭ moshneniĭ judecĭ din Dilga vindem o parte de moshie egumenuluĭ de la SHegarcea”. Cita vreme a existat rumania miciĭ proprietarĭ au pastrat shi purtat cu mindrie titlul de judec. Slavonescu cnez se traduce pin jude stapin al ruminuluĭ shi judec om liber (114).

júde s. m. pl. juzi

júde s. m. pl. juzi

JÚDE s. v. capetenie conducator judecator primar vataf.

jude s. v. CAPETENIE. CONDUCATOR. JUDECATOR. PRIMAR. VATAF.

júde (júzi) s. m. 1. In vechea organizare sociala judecator municipal care indeplinea uneori shi functzia de primar cu puteri limitate. Apare in Moldova cu acest nume din 1409; functzia sa era pe viatza shi se transmitea. 2. In Munt. in sec. XVII om liber. 3. In textele religioase domn domnitor. 4. Judecator magistrat. 5. (Trans.) Primar. 6. Conducator capetenie a unei companii sau a unei bresle. Var. judec. Lat. iūdex (Pushcariu 913; CandreaDens. 908; REW 4599; DAR) cf. alb. dzük it. giudice prov. cat. jutge fr. juge sp. juez port. juiz. Pl. vechi era judeci din lat. iudices (cf. capcapete omoameni) de unde sa refacut sing. analogic judec. Primele 3 sensuri sint inv. Der. judeceasa s. f. (Trans. nevasta de primar); judeci vb. (inv. a elibera); judecie s. f. (inv. libertate; inv. functzie de judecator; inv. judecatorie). Cf. judetz judeca.