8 definiții pentru jidancă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JIDÁNCĂ, jidănci, s. f. (Fam.) Evreică. – Jidan + suf. -că.
jidancă [At: PAMFILE, J. III, ap. DA / Pl: ~dănci l E: jidan + -că] 1 sf (Pop; prt) Evreică. 2-3 sfa Jidăncuța (3-4). 4 sf (Iht; reg) Știucă (Exos lucius).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JIDÁNCĂ, jidance, s. f. (Pop. și peior.) Evreică. – Jidan + suf. -că.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jidáncă (fam.) s. f., g.-d. art. jidắncii; pl. jidắnci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
jidáncă s. f., g.-d. art. jidáncei; pl. jidánce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jidan sb. m., Jidancă sb. f.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
jidáncă, jidance, s.f. – Evreică. – Din jid + suf. -ancă (DER); din jidan + suf. -că (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
jidancă, jidance s. f. 1. (pop., peior.) evreică. 2. afaceristă lipsită de scrupule.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F74) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
jidancă, jidăncisubstantiv feminin
- 3. (Exos lucius) MDA2sinonime: știucă
-
etimologie:
- Jidan + sufix -că DEX '09 MDA2 DEX '98