japșă¹ sf [At: ANTIPA, P. 618 / V: jep~ / Pl: ~șe, jăpși / E: rs жепотина] (Pop) 1 Baltă mică. 2 Lac foarte mic. 3 Groapă cu apă rămasă după inundație. 4 Loc mocirlos. 5 Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării, cu contur circular sau alungit, acoperit de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetație de apă.

JÁPȘĂ, japșe, s. f. Baltă formată prin umplerea unei depresiuni de teren cu apă revărsată dintr-un rîu. Trec stoluri de rațe cînd în sforul apei, cînd pieziș spre japșe mai adăpostite. SADOVEANU, F. J. 650. O privighetoare de baltă cînta într-un tipirig; un bîtlan cădea greoi în japșă. DUNĂREANU, N. 71. – Pl. și: jăpși (SANDU-ALDEA, U. P. 105), jepși (GALAN, B. 1 86).

JÁPȘĂ ~e f. Depresiune de mică adâncime din Delta Dunării, acoperită de apă în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o vegetație bogată. /Orig. nec.

jápșă f., pl. e și jăpșĭ, munt. jepșĭ (cp. cu japină și japcă). Dun. Baltă mică formată de revărsarea rîuluĭ și care, fiind închisă din toate părțile, nu se scurge după retragerea apeĭ, ci scade orĭ seacă încet-încet. Cînd a scăzut supt un metru, oameniĭ prind hodorobu, peștele rămas ca’ntr’un zăton.

jepșă sf vz japșă¹

jápșă (depresiune) s. f., art. jápșa, g.-d. art. jápșei; pl. jápșe

jápșă s. f., g.-d. art. jápșei; pl. jápșe