șcătulă sf [At: ECONOMIA, 214/16 / V: (reg) cuștâie, cuștie, ișcat~, ișcătuie, ișcutuie, sâcătuie, scat~, scătuie, scă~, șcatuie (Pl: ~ui), șcat~, ~uie, școtuie (Pl: ~ui), șcutâie (Pl: ~ui), șcutie (Pl: ~ii) / Pl: ~le, ~ui / E: mg skatulya, skatula, iskatulya, iskatula, srb škatula] (Reg) 1 Cutie¹ (1). 2 (Îf șcătuie) Solniță. 3 (Îf ișcutuie) Lădiță așezată sub grătarul unei sobe de încălzit, în care cade cenușa.

ișcatulă sf vz șcătulă

ișcătuie sf vz șcătulă

ișcutuie sf vz șcătulă

sâcătuie sf vz șcătulă

scatulă^[1] sf vz șcătulă corectată

scătuie sf vz șcătulă

scătulă sf vz șcătulă

ȘCĂTÚLĂ s. v. casetă, cutie, cutioară, cutiuță.

șcătulă s. v. CASETĂ. CUTIE. CUTIOARĂ. CUTIUȚĂ.

șcătúlă, șcătúle și șcătúi, s.f. (reg.) 1. cutie; casetă. 2. (în formă: șcătuie) solniță. 3. (în forma: ișcutuie) lădiță pentru cenușă sub grătarul mașinii.

șcătúlă, s.f. – v. școtuie („cutie”).

șcătúlă, s.f. – v. școtuie.