opțiuni
  • info

10 definiții pentru isprăvnici

Explicative DEX

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.

isprăvnici [At: NEGRUZZI, S. I, 239 / Pzi: ~icesc / E: ispravnic] (Înv) 1 vi A îndruma un grup de oameni. 2 vt A conduce o instituție, o organizație, având întreaga răspundere în domeniul respectiv Si: a conduce, a guverna. 3 vt A administra o moșie sau o subdiviziune teritorială a unui stat. 4 vt A împuternici pe cineva să facă ceva. 5 vt A îndeplini o misiune. 6 vt A termina o lucrare, o acțiune. 7-8 vtr A (se) face prefect.

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A administra, a guverna, a conduce (un județ).

ISPRĂVNICI vb. (ȚR) A conduce. Samuil sta isprăvnicind preste ei. BIBLIA (1688). Etimologie: ispravnic + suf. -i. Vezi și ispravnic, isprăvnicie. Cf. c h i v e r n i, c h i v e r n i s i (1), h ă t m ă n i, s c h i v e r n i s i (1).

isprăvnicì v. a se face ispravnic (ironic): în sfârșit m’am isprăvnicit! AL.

2) isprăvnicésc v. tr. Fac ispravnic. V. refl. Devin ispravnic. V. intr. Funcționez ca ispravnic.

Ortografice DOOM

isprăvnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 să isprăvniceáscă

isprăvnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. isprăvniceáscă

Relaționale

ISPRĂVNICÍ vb. v. administra, autoriza, cârmui, conduce, delega, gospodări, împuternici, învesti.

isprăvnici vb.v. ADMINISTRA. AUTORIZA. CÎRMUI. CONDUCE. DELEGA. GOSPODĂRI. ÎMPUTERNICI. ÎNVESTI.

Intrare: isprăvnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • isprăvnici
  • isprăvnicire
  • isprăvnicit
  • isprăvnicitu‑
  • isprăvnicind
  • isprăvnicindu‑
 singular plural
  • isprăvnicește
  • isprăvniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • isprăvnicesc
 (să)
  • isprăvnicesc
  • isprăvniceam
  • isprăvnicii
  • isprăvnicisem
a II-a (tu)
  • isprăvnicești
 (să)
  • isprăvnicești
  • isprăvniceai
  • isprăvniciși
  • isprăvniciseși
a III-a (el, ea)
  • isprăvnicește
 (să)
  • isprăvnicească
  • isprăvnicea
  • isprăvnici
  • isprăvnicise
plural I (noi)
  • isprăvnicim
 (să)
  • isprăvnicim
  • isprăvniceam
  • isprăvnicirăm
  • isprăvniciserăm
  • isprăvnicisem
a II-a (voi)
  • isprăvniciți
 (să)
  • isprăvniciți
  • isprăvniceați
  • isprăvnicirăți
  • isprăvniciserăți
  • isprăvniciseți
a III-a (ei, ele)
  • isprăvnicesc
 (să)
  • isprăvnicească
  • isprăvniceau
  • isprăvniciră
  • isprăvniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

isprăvnici, isprăvnicescverb

  • 1. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • ispravnic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.