opțiuni
  • info

10 definiții pentru isprăvnici

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.

isprăvnici [At: NEGRUZZI, S. I, 239 / Pzi: ~icesc / E: ispravnic] (Înv) 1 vi A îndruma un grup de oameni. 2 vt A conduce o instituție, o organizație, având întreaga răspundere în domeniul respectiv Si: a conduce, a guverna. 3 vt A administra o moșie sau o subdiviziune teritorială a unui stat. 4 vt A împuternici pe cineva să facă ceva. 5 vt A îndeplini o misiune. 6 vt A termina o lucrare, o acțiune. 7-8 vtr A (se) face prefect.

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A administra, a guverna, a conduce (un județ).

ISPRĂVNICI vb. (ȚR) A conduce. Samuil sta isprăvnicind preste ei. BIBLIA (1688). Etimologie: ispravnic + suf. -i. Vezi și ispravnic, isprăvnicie. Cf. c h i v e r n i, c h i v e r n i s i (1), h ă t m ă n i, s c h i v e r n i s i (1).

isprăvnicì v. a se face ispravnic (ironic): în sfârșit m’am isprăvnicit! AL.

2) isprăvnicésc v. tr. Fac ispravnic. V. refl. Devin ispravnic. V. intr. Funcționez ca ispravnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

isprăvnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 să isprăvniceáscă

isprăvnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. isprăvniceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISPRĂVNICÍ vb. v. administra, autoriza, cârmui, conduce, delega, gospodări, împuternici, învesti.

isprăvnici vb.v. ADMINISTRA. AUTORIZA. CÎRMUI. CONDUCE. DELEGA. GOSPODĂRI. ÎMPUTERNICI. ÎNVESTI.

Intrare: isprăvnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • isprăvnici
  • isprăvnicire
  • isprăvnicit
  • isprăvnicitu‑
  • isprăvnicind
  • isprăvnicindu‑
 singular plural
  • isprăvnicește
  • isprăvniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • isprăvnicesc
 (să)
  • isprăvnicesc
  • isprăvniceam
  • isprăvnicii
  • isprăvnicisem
a II-a (tu)
  • isprăvnicești
 (să)
  • isprăvnicești
  • isprăvniceai
  • isprăvniciși
  • isprăvniciseși
a III-a (el, ea)
  • isprăvnicește
 (să)
  • isprăvnicească
  • isprăvnicea
  • isprăvnici
  • isprăvnicise
plural I (noi)
  • isprăvnicim
 (să)
  • isprăvnicim
  • isprăvniceam
  • isprăvnicirăm
  • isprăvniciserăm
  • isprăvnicisem
a II-a (voi)
  • isprăvniciți
 (să)
  • isprăvniciți
  • isprăvniceați
  • isprăvnicirăți
  • isprăvniciserăți
  • isprăvniciseți
a III-a (ei, ele)
  • isprăvnicesc
 (să)
  • isprăvnicească
  • isprăvniceau
  • isprăvniciră
  • isprăvniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

isprăvnici, isprăvnicescverb

  • 1. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • ispravnic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.