9 definiții pentru intalie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTÁLIE s. f. Piatră dură, gravată în adâncime, folosită mai ales la inele ca sigiliu. – Din fr. intaille.
INTÁLIE s. f. Piatră dură, gravată în adâncime, folosită mai ales la inele ca sigiliu. – Din fr. intaille.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
intalie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr intaille] Piatră dură, gravată, folosită mai ales la inele ca sigiliu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTÁLIE s.f. Piatră dură gravată în adâncime, folosită ca sigiliu. ♦ (Poligr.) Gravură în adâncime. [Scris și intaglio. / cf. fr. intaille, it. intaglio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTÁLIE s. f. 1. piatră dură gravată în adâncime, ca sigiliu. 2. (poligr.) gravură în adâncime. (< fr. intaille, it. intaglio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INTÁLIE f. Piatră dură, imprimată, folosită, îndeosebi, ca sigiliu. /<fr. intaille
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INTÁGLIO s.n. v. intalie.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
intálie (-li-e) s. f., art. intália (-li-a), g.-d. intálii, art. intáliei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intálie s. f. (sil. -li-e), art. intália (sil.-li-a), g.-d. intálii, art. intáliei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
INTÁLIE (< fr.) s. f. (ARTE PL.) Piatră dură, gravată în adâncime (spre deosebire de camee) și folosită mai ales ca sigiliu (inele sigilare). Practicată în Antichitate de egipteni și preluată ulterior de greci, arta i. a atins un mare grad de perfecțiune. Foarte răspândită în Renaștere, este cunoscută și astăzi.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -li-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N74) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
intalie, intaliisubstantiv feminin
- 1. Piatră dură, gravată în adâncime, folosită mai ales la inele ca sigiliu. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Gravură în adâncime. DN
-
etimologie:
- intaille DEX '09 DEX '98 DN