optziuni
  • info

14 definitzii pentru instiga

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INSTIGÁ instíg vb. I. Tranz. A indemna a incita a provoca (la actziuni dushmanoase violente). Din fr. instiguer lat. instigare.

instiga vt [At: ODOBESCU S. III 416 / Pzi: instig (rar) ~ghez / E: lat instigo are fr instiguer it instigare] A incita.

INSTIGÁ instíg vb. I. Tranz. A intarata a incita a provoca; a monta (la actziuni dushmanoase). Din fr. instiguer lat. instigare.

INSTIGÁ instíg vb. I. Tranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. «la» «impotriva» «contra») A atzitza a indemna la actziuni dushmanoase criminale; a incita. V. intarita. Intirzierea platzii chiriei peste termenul din contract fusese instigata shi convenita de proprietar. ARGHEZI P. T. 95.

INSTIGÁ vb. I. tr. A atzatza a impinge la fapte dushmanoase la dezordine; a incita. [P.i. instíg. / < fr. instiguer cf. lat. instigare].

INSTIGÁ vb. tr. a atzatza a indemna la actziuni dushmanoase la violentza; a incita. (< fr. instiguer lat. instigare)

A INSTIGÁ instíg tranz. (persoane) A aduce in mod intentzionat la o stare de agitatzie indemnand la actziuni dushmanoase; a atzatza; a starni; a incita; a provoca; a porni. [Sil. insti] /<fr. instiguer lat. instigare

instigà v. a impinge la ceva rau.

*instíg a á v. tr. (lat. instigo áre. V. instinct stimul). Indemn la revolta.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

instigá (a ~) vb. ind. prez. 3 instíga

instigá vb. ind. prez. 1 sg. instíg 3 sg. shi pl. instíga

instig.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INSTIGÁ vb. a agita a atzatza a incita a intarata a provoca a starni a tulbura (pop.) a sumutza (inv. shi reg.) a scorni (reg.) a smomi a zadari (fig.) a asmutzi a monta. (El ~ masele.)

INSTIGA vb. a agita a atzitza a incita a intarita a provoca a stirni a tulbura (pop.) a sumutza (inv. shi reg.) a scorni (reg.) a smomi a zadari (fig.) a asmutzi a monta. (El ~ masele.)

Intrare: instiga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • instiga
  • instigare
  • instigat
  • instigatu‑
  • instigand
  • instigandu‑
 singular plural
  • instiga
  • instigatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • instig
 (sa)
  • instig
  • instigam
  • instigai
  • instigasem
a II-a (tu)
  • instigi
 (sa)
  • instigi
  • instigai
  • instigashi
  • instigaseshi
a III-a (el, ea)
  • instiga
 (sa)
  • instige
  • instiga
  • instiga
  • instigase
plural I (noi)
  • instigam
 (sa)
  • instigam
  • instigam
  • instigaram
  • instigaseram
  • instigasem
a II-a (voi)
  • instigatzi
 (sa)
  • instigatzi
  • instigatzi
  • instigaratzi
  • instigaseratzi
  • instigasetzi
a III-a (ei, ele)
  • instiga
 (sa)
  • instige
  • instigau
  • instigara
  • instigasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

instiga, instigverb

  • 1. A indemna a incita a provoca (la actziuni dushmanoase violente). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: atzatza incita porni provoca starni indemna
    • format_quote Intirzierea platzii chiriei peste termenul din contract fusese instigata shi convenita de proprietar. ARGHEZI P. T. 95.
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.