opțiuni
  • info

15 definiții pentru încuraja

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager).

ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager).

încuraja vt [At: RETEGANUL, P. I. 53 / V: ~agia, (înv) încorăja, (înv) -răja / Pzi: -~jez / E: în- + curaj] 1 A da cuiva curaj Si: a îmbărbăta. 2 A sprijini. 3 A stimula.

ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj, a îmbărbăta, a însufleți. Părinții o încurajară din ochi să primească. C. PETRESCU, C. V. 14. Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. 2. A sprijini, a stimula. A încurajat elevul prin cuvinte de laudă. ▭ Încurajînd introducerea de forme noi de muncă, «Îndrumătorul cultural» va constitui un real sprijin. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/2. Să-i încurajăm dîndu-le avantaje potrivite cu sacrificiile lor. ALECSANDRI, T. I 361.

ÎNCURAJÁ vb. I. tr. 1. A da curaj, a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / cf. fr. encourager].

ÎNCURAJÁ vb. tr. 1. a da curaj, a îmbărbăta. 2. a sprijini, a stimula. (< fr. encourager)

A ÎNCURAJÁ ~éz tranz. (în opoziție cu a descuraja) 1) (persoane) A susține insuflând curaj; a face să prindă curaj; a îmbărbăta. 2) fig. A susține stimulând dezvoltarea sau realizarea practică. ~ un proiect. /<fr. encourager

încurajà v. 1. a da curaj, a îmbărbăta; 2. fig. a favoriza, a proteja: a încuraja industria națională.

*încurajéz v. tr. (fr. encourager). Îmbărbătez, umplu de curaj. Fig. Favorizez, protejez: a încuraja agricultura, artele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încurajá (a ~) vb., ind. prez. 3 încurajeáză, 1 pl. încurajắm; conj. prez. 3 să încurajéze; ger. încurajấnd

încurajá vb., ind. prez. 1 sg. incurajéz, 1 pl. încurajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încurajéze; ger. încurajând

încurajez, -jează 3, -jam 1 imp., -jator adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCURAJÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. stimula. 3. v. consola.

ÎNCURAJA vb. 1. a îmbărbăta, a îndemna, a însufleți, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?) 2. a îmbia, a îmboldi, a îndemna, a stimula. (Aprecierile lui m-au ~ să...) 3. a (se) alina, a (se) consola, a (se) îmbărbăta, a (se) mîngîia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

A (se) încuraja ≠ a (se) înfricoșa, a (se) speria

A încuraja ≠ a demoraliza, a deprima, a descuraja

Intrare: încuraja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încuraja
  • ‑ncuraja
  • încurajare
  • ‑ncurajare
  • încurajat
  • ‑ncurajat
  • încurajatu‑
  • ‑ncurajatu‑
  • încurajând
  • ‑ncurajând
  • încurajându‑
  • ‑ncurajându‑
 singular plural
  • încurajează
  • ‑ncurajează
  • încurajați
  • ‑ncurajați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încurajez
  • ‑ncurajez
 (să)
  • încurajez
  • ‑ncurajez
  • încurajam
  • ‑ncurajam
  • încurajai
  • ‑ncurajai
  • încurajasem
  • ‑ncurajasem
a II-a (tu)
  • încurajezi
  • ‑ncurajezi
 (să)
  • încurajezi
  • ‑ncurajezi
  • încurajai
  • ‑ncurajai
  • încurajași
  • ‑ncurajași
  • încurajaseși
  • ‑ncurajaseși
a III-a (el, ea)
  • încurajează
  • ‑ncurajează
 (să)
  • încurajeze
  • ‑ncurajeze
  • încuraja
  • ‑ncuraja
  • încurajă
  • ‑ncurajă
  • încurajase
  • ‑ncurajase
plural I (noi)
  • încurajăm
  • ‑ncurajăm
 (să)
  • încurajăm
  • ‑ncurajăm
  • încurajam
  • ‑ncurajam
  • încurajarăm
  • ‑ncurajarăm
  • încurajaserăm
  • ‑ncurajaserăm
  • încurajasem
  • ‑ncurajasem
a II-a (voi)
  • încurajați
  • ‑ncurajați
 (să)
  • încurajați
  • ‑ncurajați
  • încurajați
  • ‑ncurajați
  • încurajarăți
  • ‑ncurajarăți
  • încurajaserăți
  • ‑ncurajaserăți
  • încurajaseți
  • ‑ncurajaseți
a III-a (ei, ele)
  • încurajează
  • ‑ncurajează
 (să)
  • încurajeze
  • ‑ncurajeze
  • încurajau
  • ‑ncurajau
  • încurajară
  • ‑ncurajară
  • încurajaseră
  • ‑ncurajaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încuraja, încurajezverb

  • 1. A da curaj. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: îmbărbăta însufleți
    • format_quote Părinții o încurajară din ochi să primească. C. PETRESCU, C. V. 14. DLRLC
    • format_quote Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. DLRLC
  • 2. Sprijini, stimula. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sprijini stimula
    • format_quote A încurajat elevul prin cuvinte de laudă. DLRLC
    • format_quote Încurajînd introducerea de forme noi de muncă, «Îndrumătorul cultural» va constitui un real sprijin. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/2. DLRLC
    • format_quote Să-i încurajăm dîndu-le avantaje potrivite cu sacrificiile lor. ALECSANDRI, T. I 361. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.