O definiție pentru încovoiare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
încovoiare sf vz încovoiere
Intrare: încovoiare
încovoiare
| substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)