dexonline

info

7 definiții pentru încenușa

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încenușa vtr [At: BIBLIA (1688) ap. TDRG / V: (cscj) ~și / Pzi: ~șez / E: în- + cenușă] 1-2 A (se) tranforma în cenușă, prin ardere. 3-4 A (se) acoperi cu cenușă. 5-6 A (se) face cenușiu.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNCENUȘÁ, încenușez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A se preface în cenușă. (Fig.) Inima, de oftat Arzînd, s-au încenușat. CONACHI, P. 172. 2. A deveni cenușiu, a căpăta culoarea cenușie. Se încenușează din ce în ce noaptea și se alburesc luminișurile. CAMIL PETRESCU, U. N. 310. ♦ (Despre zile) Mohorît. Văzduh fără strălucire, boltă de nouri joasă și zi încenușată. SADOVEANU, A. L. 158. – Variantă: încenușí (REBREANU, N. 99) vb. IV.

ÎNCENUȘÁ, încenușez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A se preface în cenușă. 2. A deveni cenușiu. ♦ (Despre lumina zilei) A se mohorî, a-și pierde strălucirea. [Var.: încenușí vb. IV] – Din în- + cenușă.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

încenuși v vz încenușa

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNCENUȘÍ vb. IV v. încenușa.

ÎNCENUȘÍ vb. IV. v. încenușa.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

încenușéz v. tr. Umplu de cenușă saŭ acoper cu cenușă.

Intrare: încenușa

încenușa verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv

verb (V202)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încenușa ‑ncenușa	încenușare ‑ncenușare	încenușat ‑ncenușat încenușatu‑ ‑ncenușatu‑	încenușând ‑ncenușând încenușându‑ ‑ncenușându‑	singular	plural
		(a) încenușa ‑ncenușa	încenușare ‑ncenușare	încenușat ‑ncenușat încenușatu‑ ‑ncenușatu‑	încenușând ‑ncenușând încenușându‑ ‑ncenușându‑	încenușează ‑ncenușează	încenușați ‑ncenușați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încenușez ‑ncenușez	(să) încenușez ‑ncenușez	încenușam ‑ncenușam	încenușai ‑ncenușai	încenușasem ‑ncenușasem
	a II-a (tu)	încenușezi ‑ncenușezi	(să) încenușezi ‑ncenușezi	încenușai ‑ncenușai	încenușași ‑ncenușași	încenușaseși ‑ncenușaseși
	a III-a (el, ea)	încenușează ‑ncenușează	(să) încenușeze ‑ncenușeze	încenușa ‑ncenușa	încenușă ‑ncenușă	încenușase ‑ncenușase
plural	I (noi)	încenușăm ‑ncenușăm	(să) încenușăm ‑ncenușăm	încenușam ‑ncenușam	încenușarăm ‑ncenușarăm	încenușaserăm ‑ncenușaserăm încenușasem ‑ncenușasem
	a II-a (voi)	încenușați ‑ncenușați	(să) încenușați ‑ncenușați	încenușați ‑ncenușați	încenușarăți ‑ncenușarăți	încenușaserăți ‑ncenușaserăți încenușaseți ‑ncenușaseți
	a III-a (ei, ele)	încenușează ‑ncenușează	(să) încenușeze ‑ncenușeze	încenușau ‑ncenușau	încenușară ‑ncenușară	încenușaseră ‑ncenușaseră

încenuși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V402)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încenuși ‑ncenuși	încenușire ‑ncenușire	încenușit ‑ncenușit încenușitu‑ ‑ncenușitu‑	încenușind ‑ncenușind încenușindu‑ ‑ncenușindu‑	singular	plural
		(a) încenuși ‑ncenuși	încenușire ‑ncenușire	încenușit ‑ncenușit încenușitu‑ ‑ncenușitu‑	încenușind ‑ncenușind încenușindu‑ ‑ncenușindu‑	încenușește ‑ncenușește	încenușiți ‑ncenușiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încenușesc ‑ncenușesc	(să) încenușesc ‑ncenușesc	încenușeam ‑ncenușeam	încenușii ‑ncenușii	încenușisem ‑ncenușisem
	a II-a (tu)	încenușești ‑ncenușești	(să) încenușești ‑ncenușești	încenușeai ‑ncenușeai	încenușiși ‑ncenușiși	încenușiseși ‑ncenușiseși
	a III-a (el, ea)	încenușește ‑ncenușește	(să) încenușească ‑ncenușească	încenușea ‑ncenușea	încenuși ‑ncenuși	încenușise ‑ncenușise
plural	I (noi)	încenușim ‑ncenușim	(să) încenușim ‑ncenușim	încenușeam ‑ncenușeam	încenușirăm ‑ncenușirăm	încenușiserăm ‑ncenușiserăm încenușisem ‑ncenușisem
	a II-a (voi)	încenușiți ‑ncenușiți	(să) încenușiți ‑ncenușiți	încenușeați ‑ncenușeați	încenușirăți ‑ncenușirăți	încenușiserăți ‑ncenușiserăți încenușiseți ‑ncenușiseți
	a III-a (ei, ele)	încenușesc ‑ncenușesc	(să) încenușească ‑ncenușească	încenușeau ‑ncenușeau	încenușiră ‑ncenușiră	încenușiseră ‑ncenușiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

încenușa, încenușezverb

rar

1. A se preface în cenușă. DLRLC DLRM
- format_quote figurat Inima, de oftat Arzînd, s-au încenușat. CONACHI, P. 172. DLRLC
2. A deveni cenușiu, a căpăta culoarea cenușie. DLRLC DLRM
- format_quote Se încenușează din ce în ce noaptea și se alburesc luminișurile. CAMIL PETRESCU, U. N. 310. DLRLC
- 2.1. (Despre lumina zilei) A se mohorî, a-și pierde strălucirea. DLRM
  
  sinonime: mohorî
  - format_quote Văzduh fără strălucire, boltă de nouri joasă și zi încenușată. SADOVEANU, A. L. 158. DLRLC
    - comentariu Exemplul se referă la adjectivul încenușat, -ă, care nu figurează în dicționar. DLRLC dexonline

etimologie:

în- + cenușă. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.