iglu sn [At: DEX / V: ~lou / Pl: ~uri / E: fr iglou] Coliba din blocuri de gheatza in care locuiesc eschimoshii in regiunile polare. corectata

IGLÚ s.n. Coliba facuta din gheatza shi din zapada care se intalneshte in tzinuturile polare. ♦ Adapost in forma de cupola construit din blocuri de zapada suprapuse. [Var. iglou s.n. / < fr. igloo < cuv. eschimos].

IGLÚ s. n. coliba din gheatza shi zapada in tzinuturile polare. (< fr. engl. igloo)

iglou sn vz iglu

IGLÓU s.n. v. iglu.

iglú (iglu) s. n. art. iglúul; pl. iglúuri

iglú s. n. (sil. glu) art. iglúul; pl. iglúuri

ÍGLU (< fr.; cuv. eschimos) s. n. Locuintza de plan circular facuta din blocuri de gheatza shi zapada caracteristica eschimoshilor din regiunile polare care acopera uneori o structura portanta din oase de balena shi ai carei peretzi interiori sunt cateodata captushitzi cu piei. Aerisirea shi evacuarea fumului se face printro deschizatura aflata in partea de sus a i. In i. se intra printrun coridor scund shi lung.