iarmaroc sn [At: MUSTE, ap. LET. III, 50/13 / V: er~ / Pl: ~oace / E: ucr ярмарок] 1 (Mol) Târg ținut la date fixe Si: (pop): bâlci. 2 (Reg) Gaură mare în pământ în care se aruncă mingea sau osul la jocul „de-a poarca”.

IARMARÓC, iarmaroace, s. n. (Mold.) Tîrg ținut la date fixe, bîlci (anual). Tîrgul îl mai văzuse, la iarmaroace; însă îl știa dinspre alte părți, a îmbulzelilor de lume, a petrecerilor. SADOVEANU, B. 75. Iarmarocul anual era în toiul lui. ANGHEL-IOSIF, C. L. 90. Boii tăi sînt mari și frumoși; ia-i și-i du la iarmaroc, vinde-i și cumpără alții mai mici. CREANGĂ, P. 39. Mergea dus pe gînduri cu berbecii la iarmaroc, în tîrgul cel mai apropiet. ȘEZ. I 98. ◊ Fig. Legislatorii noștri au ales în iarmarocul literaturilor ce-au socotit mai strălucitor. RUSSO, O. 64.

IARMARÓC ~oáce n. Târg mare organizat cu anumite ocazii sau în anumite perioade; bâlci. ~ de toamnă. /<ucr. jarmarok

iarmaroc n. Mold. bâlciu: buni îs de spânzurat în iarmaroc AL. [Rut. ĬARMAROK (din nemț. Jahrmarkt, târg anual)].

ĭarmaróc n., pl. oace (rut. ĭármarok, rus. ĭármarka, d. germ. jahrmarkt [d. jahr, an, și markt, tîrg]. V. marchidan). Est. Bîlcĭ, tîrg anual. – Și -og, pl. oage (Cov. Btș.).

ermaroc sn vz iarmaroc

iarmaróc s. n., pl. iarmaroáce

iarmaróc s. n., pl. iarmaroáce

iarmaroc, pl. iarmaroace

iarmaroc, -roace.

IARMARÓC s. v. târg.

IARMAROC s. bîlci, tîrg, (pop.) drăgaică, (înv.) zbor.

iarmaróc (iarmaroáce), s. n. – Tîrg ținut la date fixe, bîlci. Germ. Jahrmarkt, prin intermediul rut. jarmarok (Cihac, II, 145; Sanzewitsch 204; DAR), cf. pol. jarmar(e)k, rus. jarmarka. În Mold.