hâltiugă sf [At: I. CR. III, 286 / V: hel~ / Pl: ~uge / E: nct] (Reg) 1 (Prt) Mâncare fără gust. 2 (Prt) Mâncare cu multă apă, ca niște lături. 3 (îf hel~) Borș fără nimic fiert.

heltúgă și -ĭúgă f., pl. ĭ (pol. dial. beltuga, amestecătură turbure, ca hîltîcîĭ din bîltîcîĭ. Bern. 1, 118). Est. Iron. Zoarcă, zemurcă, zeamă lungă (udătură) proastă. – Și hăltugă (Mold. sud, Munt. est), hultucă (Bz.), hîltugă (Suc.) și -ĭugă (Mold. Rev. I. Crg. 2, 218 și 3, 286). V. chichion, cĭorbă, tăvăragă, torocală.

hîltĭúgă, V. heltĭugă.

hâltiúgă s.f. (reg., înv.) mâncare proastă, fără gust; lături.