13 definiții pentru hrean
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HREAN s. m. Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni. – Din sl. hrĕnŭ.
HREAN s. m. Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni. – Din sl. hrĕnŭ.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hrean sm [At: (a. 1802) IORGA, S. D. XII 143 / V: hăr~ sn, her~, hiran~, hir~, ir~, re~ / Pl: ~eni / E: vsl хрѣнъ] 1 (Bot) Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment) cu franzele mari și cu flori albe (Armoracici rusticana). 2 (Îe) A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în ~ A se obișnui cu o viață amărâtă, plină de privațiuni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HREÁN s. m. Plantă din familia cruciferelor, a cărei rădăcină cu gust picant e folosită drept condiment (Armoracia rusticana). Mîncase o hrîncă de mămăligă rece, tăvălită în hrean înăcrit cu borș și înroșit cu zamă de sfeclă. CAMILAR, TEM. 303. Să știi că-s iute... ca hreanu. ALECSANDRI, T. I 152. ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a duce (sau a se deprinde cu) o viață amărîtă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HREAN m. Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari și flori albe, cultivată pentru rădăcina cu proprietăți condimentare. ◊ A trăi ca viermele în ~ a duce o viață grea. [Monosilabic] /<sl. hrĕnu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hrean n. plantă culinară ce se cultivă pentru rădăcina sa cărnoasă cu gust înțepător (Cochlearia armoracea) [Slav. HRĬENŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hreán m. fără pl., care ar fi hrenĭ (vsl. rus. hrĕn, bg. hrĕan). O plantă cruciferă cu frunze marĭ și late (cochleária armorácia saŭ armorácia rusticána). Rădăcina eĭ e contra scorbutuluĭ, produce sudoare, e diuretică și se întrebuințează în bucătărie. E originară din prejuru măriĭ Negre. – În Olt. și hirean și irean.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hrean s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hrean s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hrean
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
hrean sg.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HREAN s. (BOT.; Armoracia rusticana) (reg.) usturoi, rădăcină-sălbatică, (Ban.) tormac.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HREAN s. (BOT.; Armoracia rusticana) (reg.) usturoi, rădăcină-sălbatică, (Ban.) tormac.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hreán (-éni), s. m. – Ridiche sălbatică (Cochlearia Armoracia). – Var. (Trans.) herean. Mr. hrean. Sl. chrĕnŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Conev 48), cf. bg. hren, rus. chren. – Der. hreaniță, s. f. (plantă, Bunias Erucago); hreniță (var. hrăniță), s. f. (plantă, Lepidium draba, campestre, sativum); hrenoasă, s. f. (varietate de muștar sălbatic, Sinapis arvensis); hrenui, vb. (Mold., a amărî, a supăra).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M20) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hreansubstantiv masculin
- 1. Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe; rădăcină-sălbatică (Armoracia rusticana). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mîncase o hrîncă de mămăligă rece, tăvălită în hrean înăcrit cu borș și înroșit cu zamă de sfeclă. CAMILAR, TEM. 303. DLRLC
- Să știi că-s iute... ca hreanu. ALECSANDRI, T. I 152. DLRLC
- A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- hrĕnŭ DEX '98 DEX '09