O definiție pentru hipoteciu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HIPOTÉCIU s. n. strat dens de hife care formează peretele bazal al apoteciului. (< lat. hypotecium)
Intrare: hipoteciu
hipoteciu substantiv neutru
| substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)