hiola sf [At: VLAHUTZA D. 81 / V: ~oala / E: nct] 1 (Ilav) In ~ Tarand dupa sine. 2 (Ie) A lua in ~ A impinge pe cineva fara voie.

HÍOLA s. f. (Mold.; numai in loc. adv.) In hiola = tirind dupa sine; impingind. Cu ochii incruntatzi se repezea sa ia in hiola cind gardul cind fanarul din ograda. HOGASH H. 22. Maldarele de scinduri ducind pe cai in hiola i repezi devale printre calaretzii noshtri. VLAHUTZA O. A. III 50. Pronuntzat: hio.

HIOLA s.f. (Mold. Trans. S) In expr. A lua in hiola = a tiri luind in picioare. A: SHii lua Ector viteazul in hiula calului. IT 1689 123^v. SHii lua viteazul Ector in hiola calului. IT SEC. XVIII 136^r136^v; cf. IT 1778 7^r. C: SHii lua viteazul Ector in hiola calului. IT 1714 19^r; cf. IT 1749 171^r. Variante: hiula (IT 1689 123^v). Etimologie necunoscuta.

híola shi híora V. fiula.

fíula shi (est pop.) hí f. pl. e (lat. fibŭla fibula ac mare bold de prins o haĭna de pus in par [din *figíbula d. figere a infige] de unde s’a facut *fibla fiula k subula *subla sula. V. fiulare). A lua in fiula a lua in spanga a lua infigind (sulitza furca coarnele ghearele). Fiula vintuluĭ curentu (furia) vintuluĭ (NPl. Ceaur 123 shi 142). Fiula mariĭ adincu mariĭ unde se crede k curentu „te ĭa in fiula” (Stam. 218). In est shi fíola híola híora. La Vlah. Rom. Pit. grebeniĭ Paringuluĭ apucind undele Lotruluĭ le duc in hiola de vale. Fals hióla (Cdr.) shi hioala (rev. I. Crg. 2 80). V. tzeapa.

!híola (in ~) (inv.) (hio) loc. adv.

híola s. f.

hióla s. f. In expresia: in hiola tirish. Var. fiola fiula. Origine necunoscuta. Dupa Bogrea Dacor. I 258 urmat de Scriban din lat. fibŭla (k. subula › sula) care nu se intzelege sub aspect semantic shi nici fonetic (formele cu f nu apar in DAR shi par incerte; accentul nu este clar). Pare formatzie expresiva pe baza lui a se hai hii „a se narui a se prabushi”. In Mold.