O definiție pentru hinghi
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hinghí (-ghésc, -ít), vb. – A defeca. Țig. xin-, part. xindo (Graur 161; Juilland 166). Cuvînt de Arg., ca der. hinghel (var. hindel, cîndel), s. n. (rahat, excrement).
Intrare: hinghi
| verb (V405) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)