O definiție pentru himenandru
Jargon
HIMEN-, v. HIMENO-. □ ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) cu stamine membranoase sau coriacee.
Intrare: himenandru
himenandru adjectiv
| adjectiv (A96) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)