HILO „lemn materie substantza”. ◊ gr. hylo „padure materie substantza” > fr. hylo germ. id. engl. id. > rom. hilo. □ ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. ramura a biologiei care se ocupa cu biodegradarea materialelor organice shi anorganice sub actziunea microorganismelor; ~fag (v. fag) adj. 1. (Despre insecte) Care roade lemnul. 2. (Despre ciuperci) Care se hraneshte cu tzesut lemnos; ~fil (v. fil₁) adj. (despre plante) care creshte in padure; ~fite (v. fit) s. f. pl. hilodofite*; ~gamie (v. gamie) s. f. fuzionare a nucleului sexuat cu unul vegetativ; ~gnozie (v. gnozie) s. f. posibilitate de a recunoashte materialul din care este constituit un obiect numai prin explorarea tactila fara participare vizuala.