HETEROCÍCLU s. n. Compus organic ciclic care contzine pe langa atomi de carbon shi atomi de azot sulf oxigen etc. Din fr. hétérocycle.

heterociclu sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fr hétérocycle] Compus organic ciclic care contzine pe langa atomi de carbon shi atomi de azot sulf oxigen.

HETEROCÍCLU heterocicluri s. n. Compus organic ciclic care contzine pe langa atomi de carbon shi atomi de azot sulf oxigen etc. Din fr. hétérocycle.

HETEROCÍCLU s. n. compus organic heterociclic (1). (< fr. hétérocycle)

heterocíclu (ciclu) s. n. art. heterocíclul

heterocíclu s. n. → ciclu

HETEROCÍCLU s. v. compus heterociclic.

HETERO (ETERO) „diferit deosebit inegal diferentziat”. ◊ gr. heteros „altul diferit” > fr. hétéro germ. id. engl. id. > rom. hetero shi etero. □ ~bafie (v. bafie) s. f. coloratzie diferita la organele vegetale care sint in mod obishnuit unicolore; sin. heterocromie (2); ~blaste (v. blast) s. n. pl. straturi tisulare care se dezvolta sub o forma diferita de a tzesutului de origine; ~blastic (v. blastic) adj. (despre plante) cu dezvoltare diferita prezentind o evidenta tranzitzie intre forma juvenila shi cea adulta; ~cariotip (v. cario v. tip) s. n. celula diploida in care unul dintre cromozomii unei perechi oarecare prezinta o anomalie structurala; ~carp (v. carp) adj. cu mai multe forme sau feluri de fructe; ~carpie (v. carpie) s. f. prezentza de fructe heteromorfe la aceeashi planta; ~cefal (v. cefal) s. m. monstru fetal avind doua capete de marimi diferite; ~ceras (v. ceras) s. m. amonit din cretacicul inferior avind cochilia la inceput turiculata apoi dreapta shi terminata cu o cirja; ~cerc (v. cerc) adj. (despre inotatoarea caudala) format din lobi inegali cel dorsal fiind mai mare decit cel ventral; ~cheirie (v. cheirie) s. f. alocheirie*; ~chineza (~cineza) (v. chineza) s. f. proces meiotic heterotipic; ~chinezie (v. chinezie) s. f. alochinezie*; ~ciclic (v. ciclic) adj. 1. (Despre compushi organici) Care are in ciclu pe linga atomi de carbon shi atomi ai altor elemente. 2. (Despre flori) Cu verticile neuniforme sau cu piese inegale; ~ciclu (v. ciclu) s. n. compus organic ciclic care contzine pe linga atomi de carbon shi atomi ai altor elemente; ~cist (heterochist) (v. cist) s. n. (la algele albastre) celula de alta forma shi structura decit restul celulelor dintro colonie filamentoasa; ~clin (v. clin) adj. cu polenizare incrucishata; ~clit (eteroclit) (v. clit) adj. (despre o creatzie literara) alcatuit din partzi apartzinind unor stiluri shi genuri diferite; ~conte (v. cont) s. f. pl. grupa de alge verzi cu tal unicelular sau pluricelular filamentos cu zoospori avind doi flageli inegali; ~cotil (v. cotil) adj. cu cotiledoane inegale; ~crin (v. crin) adj. cu secretzii diferite; sin. alocrin; ~crom (v. crom) adj. (despre flori) de culori diferite; ~cromatic (v. cromatic) adj. (despre flori) de coloratzie diferita cele centrale fatza de cele marginale; ~cromie (v. cromie) s. f. 1. Anomalie congenitala caracterizata prin colorarea diferita a irisurilor. 2. Heterobafie*; ~cromozom (~cromosom) (v. cromo v. zom) s. m. alozom*; ~cron (eterocron) (v. cron) adj. care se formeaza sau care se produce in timpuri diferite; ~cronie (v. cronie) s. f. dezvoltare a unor organe in momente diferite ale embriogenezei unor specii inrudite; ~dicogamie (~dihogamie) (v. dico v. gamie) s. f. prezentza la aceeashi specie de flori proterandrice shi proteroginice; ~dinam (v. dinam) adj. 1. Cu predominantza unuia dintre organele de reproducere in cazul florilor hermafrodite. 2. (Despre hibrizi) Cu predominantza unuia dintre caracterele parinteshti; ~distilie (v. di v. stilie) s. f. dimorfism floral cu stile lungi shi stamine scurte sau invers; ~drom (v. drom) adj. (despre organe vegetale) orientat in directzii diferite; ~fag (v. fag) adj. 1. Cu nutritzie variata. 2. Care paraziteaza pe plante diferite; ~fenie (v. fenie) s. f. aparitzie neashteptata a unei anomalii structurale la indivizii unei familii vegetale; ~fenogamie (v. feno v. gamie) s. f. reproducere a vegetalelor prin indivizi fenotipic diferitzi; ~fil (v. fil₂) adj. cu frunze diferite pe aceeashi tulpina; ~filie (v. filie₂) s. f. prezentza unor frunze de forme shi dimensiuni diferite pe aceeashi planta; ~fite (v. fit) s. f. pl. plante autotrofe capabile sashi prelucreze shi substantzele nutritive luate din substrat shi pe cele de natura organica; ~fitic (v. fitic) adj. care are doua feluri de spori formatzi pe saprofitzi diferitzi; ~fon (eterofon) (v. fon) adj. relativ la heterofonie; ~fonie (eterofonie) (v. fonie₁) s. f. discordantza provenita din devierea incidentala a vocilor mai multor cintaretzi care improvizeaza aceeashi melodie; ~forie (v. forie) adj. s. f. tulburare functzionala a vederii binoculare provocata de un dezechilibru oculomotor cu tendintza mare de fuzionare; ~gam (v. gam) adj. 1. (Despre plante) Care are mai multe feluri de flori. 2. (Despre plante compozite) Care prezinta flori discale shi marginale de diferite sexe in acelashi antodiu. 3. Care prezinta heterogamie; ~gametangiogamie (v. gamet/o v. angio v. gamie) s. f. anizogametangiogamie*; ~gametange (v. gamet/o v. ange) s. m. gametange femel shi mascul pe acelashi tal specific fungilor; ~gamie (v. gamie) s. f. copulatzie totala a doi gametzi deosebitzi k forma dimensiuni shi sex; sin. anizogamie; ~gamogonie (v. gamo v. gonie) s. f. copulatzie a gametzilor de sex diferit; ~gen (eterogen) (v. gen₁) adj. 1. De natura sau de origine diferita. 2. Compus din elemente deosebite. 3. (Despre un caracter) Care ishi are originea in afara organismului; ~genetic (v. genetic) adj. (despre un organism) derivat din stramoshi diferitzi; ~geneza (eterogeneza) (v. geneza) s. f. 1. Proces de aparitzie a unor urmashi neasemanatori in cadrul aceleiashi specii animale sau vegetale. 2. Alternantza de generatzii. 3. Heterogenie*. 4. Teorie idealista care considera schimbarile suferite de organisme k fiind cu totul independente de mediul exterior; ~genic (v. genic) adj. 1. (Despre un poliploid) Care are alele diferite pe acelashi locus. 2. (Despre un gamet) Care are doua alele ale aceleiashi gene; ~genie (eterogenie) (v. genie₁) s. f. anomalie organica; sin. heterogeneza (3); ~gnate (eterognate) (v. gnat) s. f. pl. echinide exociclice cu aparat masticator format din cinci piese inegale; ~gonie (v. gonie) s. f. 1. Formare a doua sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al structurii androceului. 2. Alternare intre generatzii cu modalitatzi diferite de reproducere sexuata. 3. (La trematode shi rotifere) Alternare a generatziei hermafrodite cu una sau mai multe generatzii partenogenetice; ~id (v. id) adj. (despre organe vegetale) cu forme shi marimi diferite; ~litic (v. litic₂) adj. care distruge celulele vii; ~liza (eteroliza) (v. liza) s. f. proces de dizolvare sau de distrugere a celulelor sub actziunea unor agentzi externi; ~log (v. log) adj. 1. Care provine din descendentzi diferitzi. 2. Care este deosebit din punct de vedere morfologic. 3. Care apartzine unor specii diferite. 4. (Despre seruri sau grefe) Care provine de la o alta specie; ~mal (v. mal) adj. (despre frunze) indreptat in toate directziile; ~mer (eteromer) (v. mer) adj. 1. Format din mai multe partzi morfologice sau anatomice. 2. Cu diviziuni inegale sau neuniforme. 3. Cu un numar diferit de elemente in verticilul floral. 4. (Despre gonidii) Dispus in straturi; ~meric (v. meric) adj. (despre gene) care participa inegal la formarea unui caracter cantitativ; ~mericarpie (v. meri v. carpie) s. f. heterocarpie intre mericarpiile aceluiashi fruct; ~merie (v. merie) s. f. 1. Influentza reciproca diferita a factorilor ereditari multipli. 2. Inegalitate numerica sau neuniformitate a partzilor sau a segmentelor unor organe ale aceleiashi specii; ~metrie (v. metrie₁) s. f. heteroplazie in care se produc devieri cantitative de la normal; ~mezogamie (v. mezo v. gamie) s. f. prezentza mai multor moduri de polenizare la aceeashi specie; ~mixie (v. mixie₁) s. f. reproducere sexuata la ciuperci prin unirea nucleelor cu origini diferite; ~morf (eteromorf) (v. morf) adj. 1. (Despre substantze) Care prezinta doua sau mai multe forme cristaline diferite. 2. Diferit k forma shi dimensiuni. 3. (Despre o colonie vegetala) Format din indivizi diferitzi k forma shi functzie. 4. (Despre cromozomi) Diferitzi din punct de vedere morfologic. 5. (Despre boli shi malformatzii) Cu forme variate. 6. (Despre frunze antere) Cu forme diferite; ~morfic (v. morfic) adj. (despre organe vegetale) cu forme diferite; ~morfie (v. morfie) s. f. 1. Conformatzie diferita a unor organe animale sau vegetale. 2. Neasemanare in forma sau in pozitzie a celulelor. 3. Stare a unei perechi sinaptice de cromozomi diferitzi; ~morfoza (v. morfoza) s. f. 1. Diversitate morfogenetica. 2. Regenerare a organului vegetal sub alta forma. 3. Inlocuire a unei portziuni dintrun organ distrus; ~nom (eteronom) (v. nom₁) adj. care se supune unor legi provenite din exterior straine fenomenului respectiv; ~nomie (eteronomie) (v. nomie) s. f. 1. Caracterul a ceea ce este heteronom. 2. Principiu potrivit caruia vointza subiectului nu are in sine ratziunea propriei actziuni ci o deriva din ratziuni externe; ~pag (v. pag) s. m. fat teratologic dublu caracterizat prin faptul k parazitul prezinta un cap shi membre pelvine distincte shi rudimentare; ~petal (v. petal) adj. cu petale diferite; ~picnoza (v. picnoza) s. f. fenomen caracteristic cromozomilor de sex manifestat printro condensare in cursul etapelor timpurii ale gametogenezei; ~plasma (v. plasma) s. f. tzesut vegetal format pe locuri neobishnuite; ~plastie (v. plastie) s. f. operatzie chirurgicala de transplant chirurgical de la o specie la alta; ~plazie (v. plazie) s. f. 1. Proces de formare a unui tzesut patologic in organism. 2. Formare pe calea diviziunii celulare a unor celule sau tzesuturi noi pe locurile vatamate care sint deosebite de cele normale; ~pode (v. pod) s. n. pl. ordin de gasteropode marine cu piciorul transformat in inotatoare; ~polimeri (v. poli v. mer) s. m. pl. molecule polimerizate compuse din unitatzi structurale diferite; ~ptere (v. pter) s. n. pl. hemiptere*; ~rizie (v. rizie) s. f. prezentza de radacini diferite contractile sau de nutritzie la aceeashi planta; ~schiza (v. schiza) s. f. fragmentare simultana a nucleuluimama rezultind mai multe nuclee; ~sfera (v. sfera) s. f. strat al atmosferei situat deasupra homosferei in care predomina gazele ushoare dispuse neuniform; ~spermie (v. spermie) s. f. prezentza de semintze diferite k forma sau contzinut la aceeashi planta; ~spor (v. spor) adj. s. m. 1. adj. Care produce doua tipuri de spori. 2. s. m. Spor cu energide mascule shi femele; ~sporie (v. sporie) s. f. proces de producere a doua tipuri de spori: macrospori shi microspori; ~stazie (v. stazie) s. f. fenomen biologic care consta in stabilirea unor relatzii de dominantza intre gene nealele; ~stemonie (v. stemonie) s. f. prezentza de stamine de lungimi shi forme diferite la aceeashi planta; ~stil (v. stil) adj. (despre flori) cu stile de lungimi diferite la aceeashi planta; ~stilie (eterostilie) (v. stilie) s. f. prezentza unor stile de lungimi diferite la florile unor plante care apartzin aceleiashi specii; ~stom (v. stom) adj. cu gura asimetrica; ~tactic (v. tactic) adj. (despre inflorescentze) format in moduri diferite: racemos shi botritic; ~taxie (v. taxie) s. f. 1. Dispozitzie diferita sau anormala a unor organe sau partzi dintrun organism. 2. Dereglare a proprietatzilor fizice ale unui organ anatomic; ~terapie (v. terapie) s. f. tratament al unei boli cu mijloace shi metode specifice alteia; ~term (v. term) adj. (despre animale) care prezinta heterotermie; ~termic (v. termic) adj. 1. Referitor la stratul de apa din mari shi oceane situat pina la adincimea de 200 m unde temperatura este variabila. 2. Care prezinta diferentza de stratificatzie intre diversele paturi suprapuse ale apei marine sau oceanice; ~termie (v. termie) s. f. fenomen care consta in pierderea sezoniera a capacitatzii de incalzire caracteristic animalelor care hiberneaza; ~tip (eterotip) (v. tip) adj. s. m. 1. adj. Tiparit cu planshe ale caror caractere sint mobile. 2. s. m. Monstru dublu in care fatul parazit atirna de peretele ventral al celui autozit; ~tipic (v. tipic) adj. 1. (Despre plante) De alt tip deosebit de cel obishnuit. 2. Care este reprezentat de prima diviziune a meiozei deosebita de mitoza tipica; ~tipie (v. tipie) s. f. monstruozitate constind in atasharea individului accesoriu la peretele anterior al corpului individului principal; ~tom (v. tom) adj. 1. Cu inciziuni neregulate. 2. Cu diviziuni sau verticile neuniforme; ~tomie (v. tomie) s. f. 1. Ramificatzie sau segmentare vegetala inegala. 2. Dezvoltare inegala a elementelor invelishului floral; ~top (v. top) adj. (despre plante) care creshte in biotopuri diferite; ~topic (v. topic) adj. care apare in alt loc decit in cel normal; ~topie (v. topie) s. f. deplasare sau pozitzie anormala a unui organ anatomic; ~trih (v. trih) adj. (despre organisme unicelulare) care prezinta cili sau flageli de diferite marimi; ~tristilie (v. tri v. stilie) s. f. prezentza a stilelor de trei feluri la aceeashi specie de planta; ~trof (v. trof) adj. s. m. shi f. 1. adj. s. m. shi f. (Organism) care utilizeaza in nutritzie substantze organice neputind efectua autonom sinteza lor din cele anorganice. 2. adj. Cu nutritzie variata. 3. adj. Cu dezvoltare inegala a unor partzi de organe din cauza nutritziei neuniforme; ~trofie (eterotrofie) (v. trofie) s. f. mod de hranire a organismelor heterotrofe; ~trop (v. trop) adj. (despre ovul sau embrion) curbat in forma de potcoava; ~tropie (v. tropie) s. f. strabism vizibil in care ochiul se indeparteaza involuntar de axa vizuala; ~xen (v. xen) adj. 1. (Despre parazitzi) Care in ciclul lui evolutiv se dezvolta pe gazde diferite. 2. (Despre uredinale) Cu ciclu vital succesiv pe diferite plante gazda. 3. Care prezinta anteridii shi oogoane pe filamente deosebite; ~zom (~som) (v. zom) s. m. cromozom de sex; ~zomie (v. zomie) s. f. prezentza suplimentara sau absentza a unuia sau a citorva cromozomi intro celula sau intrun organism diploid.