erede [At: SĂULESCU, HR. I, 37/12 / V: (asr) ered, her~, (reg) irez / Pl: ~ezi / E: it erede, lat heres] (Înv) 1 sm Persoană care urmează pe cineva într-o funcție, într-o demnitate, la tron etc., pe baza dreptului de succesiune Si: succesor. 2 a (Înv; îs) Principe ~ Moștenitor. 3-4 sm, a (Rar) Continuator al unei opere (sau al unor valori culturale). 5 sm (Reg; îf ivez) Descendent. 6 sm (Jur; liv) Succesor.

ERÉDE s.m. Moștenitor. [Var. herede s.m. / < lat. heres, it. erede].

ERÉDE s. m. moștenitor. (< lat. heres, -dis, it. erede)

erede m. termen juridic pentru moștenitor.

*eréde m. (lat. héres, herédis). Rar. Moștenitor.

ered sm, a vz erede

herede sm vz erede

irez sm vz erede

HERÉDE s.m. v. erede.

erés n., pl. urĭ (vsl. ĭeresĭ, rus. erésĭ, d. vgr. ῾aíresis, erezie. V. pro-eres). Pop. Superstițiune. – În Munt. Și ires, erez și irez.

eréz și iréz, V. eres.

irés și iréz, V. erez.

eréde s. m., pl. erézi

eréde s. m., pl. erézi

erede, -zi.

ERÉDE s. v. moștenitor, succesor, urmaș.

erede s. v. MOȘTENITOR. SUCCESOR. URMAȘ.

ERÉDE (< lat., fr.) s. m. Persoană cu vocație succesorală (legală) universală sau cu titlu universal; moștenitor.