hemofag ~a smf a [At: DN³ / Pl: ~agi ~age / E: fr hémophage] (Blg) 1 Hematofag (12).

HEMOFÁG A adj. (Despre animale) Care se hraneshte cu sange. [< fr. hémophage cf. gr. haima sange phagein a manca].

HEMOFÁG A adj. 1. (despre animale) care se hraneshte cu sange. 2. (despre fagocite) care distruge globulele roshii. (< fr. hémophage)

HEMOFÁG ~ga (~gi ~ge) 1) (despre animale) Care se hraneshte cu sange. 2) (despre celule) Care distruge globulele roshii din sange. /<fr. hémophage

hemofág adj. m. pl. hemofági; f. sg. hemofága pl. hemofáge

HEMO „singe globule roshii hematii”. ◊ gr. haima „singe” > fr. hémo engl. hemo shi haemo germ. hämo > rom. hemo. □ ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. biologie a singelui; ~blast (v. blast) s. n. celula tulpina; sin. hemocitoblast; ~cel (v. cel₁) s. n. cavitate a corpului la unele nevertebrate originara din fragmentarea mezodermului sub forma de sinusuri sau lacune pline cu singe in blastocel; ~cit (v. cit) s. n. celula sanguina; sin. hematocit; ~citoblast (v. cito v. blast) s. n. hemoblast*; ~citofagie (v. cito v. fagie) s. f. fenomen de citofagie manifestat la celulele singelui shi la organele hematopoietice; ~citometru (v. cito v. metru₁) s. n. aparat pentru determinarea numarului de hematii dintrun volum de singe; ~citopenie (v. cito v. penie) s. f. diminuare a numarului de hematii din singe; ~clazie (v. clazie) s. f. 1. Scadere a numarului de leucocite din masa sanguina. 2. Hemoliza*; ~colecist (v. cole v. cist) s. n. acumulare de singe in vezicula biliara; ~conie (v. conie) s. f. corpusculi foarte mici observatzi in singe la ultramicroscop shi care prezinta mishcari browniene; ~crinie (v. crinie) s. f. varsare a hormonilor in singe; ~crinoterapie (v. crino₂ v. terapie) s. f. utilizare in scop terapeutic a unui amestec injectabil de singe shi de extract glandular; ~crioscopie (v. crio₁ v. scopie) s. f. determinare a punctului de inghetzare a singelui; ~crom (v. crom) s. m. termen generic pentru pigmentzii sanguini transportori de oxigen; ~cromogen (v. cromo v. gen₁) s. m. compus rezultat din combinarea heliului cu diverse substantze azotate; ~cromometru (v. cromo v. metru₁) s. n. aparat pentru determinarea procentului de hemoglobina din singe; ~cultura (v. cultura) s. f. cultivare shi identificare a unor germeni patogeni in singe prin insamintzarea lor pe un mediu adecvat; sin. hematocultura; ~dinamometru (v. dinamo v. metru₁) s. n. instrument pentru masurarea presiunii singelui; ~dromograf (v. dromo v. graf) s. n. debitmetru bazat pe deplasarea variabila de catre curentul sanguin a unei supape ale carei mishcari sint inregistrate pneumatic; ~dromometru (v. dromo v. metru₁) s. n. aparat de masurat viteza de circulatzie a singelui in vene shi artere; ~fag (v. fag) adj. 1. adj. (Despre animale) Care se hraneshte cu singe. 2. adj. (Despre celule fagocitare) Care distruge globulele roshii; ~filie (v. filie₁) s. f. boala de singe ereditara caracterizata printro predispozitzie patologica la hemoragii datorita insuficientei puteri de coagulare a singelui; ~genie (v. genie₁) s. f. afectziune caracterizata prin hemoragii care survin spontan k urmare a scaderii pronuntzate a numarului de trombocite; ~grama (v. grama) s. f. analiza medicala prin care se stabileshte compozitzia singelui; ~histioblast (v. histio v. blast) s. n. celula cu citoplasma ushor bazofila shi cu nucleu rotunjit shi semilunar prezenta in splina shi in maduva osoasa; ~id (v. id) adj. care se aseamana cu singele; ~leucograma (v. leuco v. grama) s. f. analiza de laborator constind in notarea hematiilor shi a leucocitelor; ~limfa (v. limfa) s. f. lichid organic din aparatul circulator al nevertebratelor corespunzator singelui; ~litic (v. litic₂) adj. care distruge hematiile; ~liza (v. liza) s. f. fenomen de distrugere patologica a globulelor roshii din singe; sin. eritrocitoliza hematoliza hemoclazie (2); ~manometru (v. mano v. metru₁) s. n. aparat pentru masurarea presiunii sanguine; ~metru (v. metru₁) s. n. 1. Aparat pentru dozarea hemoglobinei din singe. 2. Aparat pentru determinarea cantitatzii de hemoglobina din singe; ~neurocrinie (v. neuro v. crinie) s. f. varsare a hormonilor hipofizari in sistemul nervos prin mijlocirea circulatziei porte hipotalamohipofizare; ~patie (v. patie) s. f. nume generic pentru bolile singelui; ~poieza (~poeza) (v. poieza) s. f. hematopoieza*; ~ptizie (v. ptizie) s. f. eliminare de singe pe gura provocata de o hemoragie a cailor respiratorii; ~ptoza (v. ptoza) s. f. hemoragie*; ~ragie (v. ragie) s. f. scurgere abundenta de singe datorita ruperii peretelui unui vas sanguin; sin. hemoptoza; ~ree (v. ree) s. f. curgere de singe; sin. hematoree; ~rinie (v. rinie) s. f. hemoragie nazala produsa de ruperea unui vas de singe; ~spermie (v. spermie) s. f. hematospermie*; ~static (v. static) adj. s. n. (medicament) care opreshte o hemoragie; sin. hematostatic; ~staza (v. staza) s. f. oprire a unei hemoragii prin mijloace proprii organismului sau prin procedee medicale; ~tahometru (v. taho v. metru₁) s. n. aparat pentru determinarea vitezei de circulatzie a singelui; ~terapie (v. terapie) s. f. tratament al unei boli prin transfuzii de singe; sin. hematoterapie; ~tipologie (v. tipo v. logie₁) s. f. determinare tipologica a unei populatzii cu ajutorul grupelor sanguine; ~toxie (v. toxie) s. f. otravire a singelui; ~trop (v. trop) adj. (despre un virus) care se fixeaza electiv pe celulele sanguine.