hemiciclu sn [At: CARAGIALE N. F. 108 / V: em~ / Pl: ~uri / E: fr hémicycle] 1 Spatziu mare sau constructzie in forma de semicerc pentru sali de cursuri de spectacole etc. 2 Ansamblu al valorilor sau al starilor care constituie jumatate din ciclul unei variatzii periodice (de obicei armonice).

HEMICÍCLU hemicicluri s. n. (Rar) Spatziu sau sala mare in forma de semicerc pentru festivitatzi intruniri etc. (Atestat in forma emiciclu) Nishte zugravi... lucreaza decoratziile emiciclului adaos de curind la vechea cladire. CARAGIALE N. F. 108. Varianta: emicíclu s. n.

HEMICÍCLU s.n. Spatziu incapere in semicerc pentru festivitatzi pentru intruniri etc. [Var. emiciclu s.n. / < fr. hémicycle].

HEMICÍCLU s. n. spatziu incapere in semicerc pentru festivitatzi intruniri etc. (< fr. hémicycle lat. hemicyclium amfiteatru)

emiciclu sn vz hemiciclu

EMICÍCLU s. n. V. hemiciclu.

EMICÍCLU s.n. v. hemiciclu.

emiciclu n. ingradire in forma de semicerc.

*emicíclu n. pl. urĭ shi e (vgr. ῾emikýklion d. ῾emi semi. shi kýklos cerc). Spatziŭ in forma de semicerc maĭ ales vorbind de un loc de spectacol. V. semicerc.

hemicíclu (ciclu) s. n. art. hemicíclul; pl. hemicícluri

hemicíclu s. n. → ciclu

hemiciclu

emiciclu cluri.

HEMI (EMI) „jumatate doime injumatatzire”. ◊ gr. hemi „pe jumatate” > fr. hémi germ. id. engl. id. it. emi > rom. hemi shi emi. □ ~algie (v. algie) s. f. durere limitata la o singura parte a corpului; ~ambliopie (v. ambli v. opie) s. f. scadere a acuitatzii vizuale la nivelul centrilor nervoshi afectind jumatate din cimpul vizual; ~angiocarp (v. angio v. carp) adj. (despre fungi) cu fructificatzii pe jumatate inchise; sin. hemiangiocarpie; ~ascomicete (v. asco v. micete) s. f. pl. grupa din clasa ascomicete cuprinzind ciuperci cu asce descoperite pe jumatate shi lipsite de hife ascogene sau de ascocarp; ~atrofie (v. atrofie) s. f. atrofiere limitata numai la o jumatate a corpului sau a unui organ; ~autofite (v. auto v. fit) s. f. pl. plante parazite cu clorofila; ~cardie (v. cardie) s. f. malformatzie congenitala constind in prezentza a numai doua din cele patru camere normale ale inimii; ~cefalie (v. cefalie) s. f. anomalie congenitala reprezentind o anencefalie partziala caracterizata prin absentza creierului; ~chineza (~cineza) (v. chineza) s. f. distributzie anormala a cromozomilor in procesul anafazei; ~ciclic (v. ciclic) adj. (despre flori) la care elementele florale sint dispuse in cercuri concentrice iar altele in spirala; ~ciclu (v. ciclu) s. n. constructzie sau spatziu mare in forma de semicerc; ~cistectomie (v. cist/o v. ectomie) s. f. rezectzie chirurgicala a unei jumatatzi din vezica urinara; ~cleistocarp (v. cleisto v. carp) adj. (despre ciuperci) cu carposomul la inceput acoperit din care la maturitate ies organele de fructificare; ~cleistogam (v. cleisto v. gam) adj. (despre flori) care in perioada polenizarii se deschide numai pe jumatate; ~clonie (v. clonie) s. f. contractzie musculara brusca shi involuntara manifestata la o jumatate de corp; ~colectomie (v. col/o₁ v. ectomie) s. f. extirpare chirurgicala a unei jumatatzi din colon; ~coloid (v. colo₂ v. id) s. n. substantza coloidala polimerizata intrun grad de pina la 100; ~cranie (v. cranie) s. f. durere localizata la o jumatate a craniului; ~criptofite (emicriptofite) (v. cripto v. fit) adj. s. f. pl. (plante perene) cu organele vegetative hibernante situate la suprafatza solului sau in pamint in stratul de frunze moarte; ~cromozom (v. cromo v. zom) s. m. cromozom constituit dintro singura cromatida prezent in unele celule; ~dibioza (v. di v. bioza) s. f. dibioza relativa deoarece epibiotul depinde de hipobiot de la care primeshte seva; ~distrofie (v. dis v. trofie) s. f. inanitzie partziala; ~edrie (v. edrie) s. f. caracteristica a unor cristale de a nu prezenta modificari decit pe jumatate din muchii; ~encefalie (v. encefalie) s. f. aplazie cerebrala limitata la o emisfera cerebrala; ~fanerofite (v. fanero v. fit) s. f. pl. semiarbushti numai cu partzile vegetative inferioare lemnoase shi cu muguri de reinnoire aproape de suprafatza solului; ~fonie (v. fonie₁) s. f. incapacitate de a vorbi cu voce tare; ~gamie (v. gamie) s. f. 1. Fecundare incompleta in cadrul careia are loc numai plasmogamia nu shi cariogamia. 2. Inducere a germinarii gametului feminin sau a ovulului de catre mascul fara copulatzie; ~gamotrop (v. gamo v. trop) adj. 1. Cu mishcari gamotropice incomplete pentru ushurarea polenizarii. 2. (Despre flori) Cu mishcari incomplete de deschidere shi de inchidere; ~gnatie (v. gnatie) s. f. absentza congenitala a unei jumatatzi a maxilarului inferior; ~haploid (v. haplo v. id) adj. (despre celule) cu jumatate din numarul de cromozomi haploizi; ~laringectomie (v. laring/o v. ectomie) s. f. extirpare chirurgicala a unei jumatatzi din laringe; ~macroencefalie (v. macro v. encefalie) s. f. hipertrofie limitata la o emisfera cerebrala; ~mel (v. mel₁) s. m. monstru care prezinta hemimelie; ~melie (v. melie) s. f. malformatzie congenitala caracterizata prin absentza extremitatzii miinilor shi picioarelor; ~morf (emimorf) (v. morf) adj. care prezinta hemimorfie; ~morfie (emimorfie) (v. morfie) s. f. proprietate a substantzelor cristalizate de a avea axe polare de simetrie; sin. hemimorfism; ~nefrectomie (v. nefr/o v. ectomie) s. f. ablatzie chirurgicala a unuia din cei doi rinichi in cazul unei malformatzii congenitale renale; ~opie (v. opie) s. f. restrictzie a vederii unei partzi laterale a cimpului vizual binocular; ~pag (v. pag) s. m. monstru dublu monomfalian cu aderentza laterala a regiunii toracice shi a gitului; ~pareunie (v. pareunie) s. f. imposibilitate de copulatzie completa datorita malformatziei organelor genitale feminine; ~pareza (v. pareza) s. f. reducere a fortzei vitezei shi amplitudinii mishcarilor voluntare numai intro jumatate a corpului; ~patie (v. patie) s. f. boala localizata intro jumatate de corp consecutiva unor leziuni cerebrale; ~pelagic (v. pelagic) adj. (despre sedimente) care apartzine adincurilor marine shi oceanice intre 8002 400 m; ~pentacotil (v. penta v. cotil) adj. care are cinci cotiledoane din care unul este despicat; ~plegie (v. plegie) s. f. paralizie a unei jumatatzi laterale a corpului; sin. hemiplexie; ~plexie (v. plexie) s. f. hemiplegie*; ~ptere (v. pter) s. n. pl. ordin de insecte cu aripile anterioare chitinizate in jumatatea bazala shi membranoase in jumatatea terminala; sin. heteroptere; ~saprofite (v. sapro v. fita) s. f. pl. plante saprofite care mai poseda shi aparat clorofilian; ~sfera (v. sfera) s. f. emisfera*; ~somatognozie (v. somato v. gnozie) s. f. tulburare a somatognoziei; ~spasm (v. spasm) s. n. mishcare spasmodica produsa cu intensitate redusa; ~spondilie (v. spondilie) s. f. anomalie congenitala care consta in lipsa unei jumatatzi a coloanei vertebrale; ~terie (v. terie) s. f. anomalie a organelor axiale shi apendiculare ale plantelor; ~termie (v. termie) s. f. fenomen de ascensiune termica numai la o jumatate a corpului; ~terofite (v. tero₁ v. fit) s. f. pl. plante bianuale care la sfirshitul primului an hiberneaza iar in al doilea an infloresc shi fructifica; ~trop (v. trop) adj. 1. Cu ovulul curbat pe jumatate shi aflat pe partea hilului. 2. (Despre flori) Care este semiadaptat pentru polenizare prin anumite grupe de insecte; ~tropie (emitropie) (v. tropie) s. f. proprietate a unor macle de a avea pozitzia indivizilor unul fatza de altul obtzinuta prin rotirea unuia dintre aceshtia in jurul unui ax; ~xerofite (v. xero v. fit) s. f. pl. plante adaptate partzial la conditzii de sol cu umiditate scazuta.