hematofag, ~ă [At: D. MED. / Pl: ~agi, ~age / E: fr hématofage] 1-2 smf, a (Animal) care se hrănește cu sângele altui animal Si: hemofag (1-2). 3 a Referitor la hematofagie. 4 a Specific hematofagiei. 5 a De hematofagie.

HEMATOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. (Animal) care se hrănește cu sângele altui animal. ♦ Referitor la hematofagie. [< fr. hématophage, cf. gr. haima – sânge, phagein – a mânca].

HEMATOFÁG, -Ă adj., s. m. f. (animal, insectă) care se hrănește cu sânge. (< fr. hématophage)

HEMATOFÁG ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre animale) Care se hrănește cu sânge. /<fr. hématophage

hematofág adj. m., s. m., pl. hematofági; adj. f., s. f. hematofágă, pl. hematofáge

hematofág adj. m., s. m., pl. hematofági; f. sg. hematofágă, pl. hematofáge

HEMATO- „sînge, globule roșii, hematii, purpuriu, sanguin”. ◊ gr. haima, atos „sînge” > fr. hémato-, engl. id., germ. hämato- > rom. hemato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., unul dintre elementele celulare ale sîngelui; ~cel (v. -cel₂), s. n., tumoare formată din acumularea de sînge într-un țesut, organ sau cavitate; ~cit (v. -cit), s. n., hemocit*; ~crit (v. -crit), s. n., 1. Aparat pentru stabilirea volumului procentual de hematii. 2. Procedeu pentru determinarea masei eritrocitare dintr-un volum de sînge; ~crom (v. -crom), s. m., pigment roșu carotenoid din cloroplastele unor alge; ~cultură (v. -cultură), s. f., hemocultură*; ~dermie (v. -dermie), s. f., nume generic pentru afecțiunile sistemului hematopoietic, însoțite de leziuni cutanate; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., Animal care se hrănește cu sîngele altui animal. 2. (Despre viermi sau paraziți) Care se hrănește cu sînge; ~fagie (v. -fagie), s. f., 1. Faptul de a se hrăni cu sînge. 2. Proces de fagocitare a hematiilor; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze purpurii; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de sînge; ~gen (v. -gen₁), adj., s. n., 1. adj., (Despre medicamente) Care produce sînge sau care face să crească numărul de hematii din sînge. 2. s. n., Produs alimentar concentrat, obținut din amestecarea sîngelui cu lapte și cu diferite substanțe aromatizate; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a sîngelui; ~gonie (v. -gonie), s. f., celulă-tulpină; ~lit (v. -lit₁), s. n., arseniat natural de mangan și aluminiu, cristalizat în sistemul romboedric, de culoare roșie; ~liză (v. -liză), s. f., hemoliză*; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în hematologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul morfologiei, fiziologiei și patologiei sîngelui și organelor hematopoietice; ~metrie₁ (v. -metrie₁), s. f., examinare a sîngelui în vederea determinării numărului, tipurilor și proporției de diferite elemente figurate și a cantității de hemoglobină; ~metrie₂ (v. -metrie₂), s. f., hematometru*; ~metru (v. -metru₂), s. n., retenție patologică a sîngelui menstrual în cavitatea uterină; sin. hematometrie₂; ~mielie (v. -mielie), s. f., hemoragie în măduva spinării; ~poietic (~poetic) (v. -poietic), adj., care produce celule sanguine; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare și de dezvoltare a celulelor sanguine; sin. hemopoieză; ~rahie (v. -rahie), s. f., hemoragie în canalul medular; ~ree (v. -ree), s. f., hemoree*; ~scop (v. -scop), s. n., instrument utilizat pentru determinarea numărului de elemente figurate ale sîngelui; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a sîngelui; ~spectroscopie (v. spectro-, v. -scopie), s. f., examinare a sîngelui cu ajutorul spectroscopului; ~spermie (v. -spermie), s. f., prezență a sîngelui în spermă; sin. hemospermie; ~static (v. -static), adj., s. n., hemostatic*; ~terapie (v. -terapie), s. f., hemoterapie*; ~zoar (v. -zoar), s. n., sporozoar parazit în sîngele omului și în tubul digestiv al țînțarului anofel, care este agentul patogen al malariei.