10 definitzii pentru auiala
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
AUIÁLA auieli s. f. (Pop.) Zgomot confuz monoton shi prelung. [Pr.: au. Var.: hauiála s. f.] Aui + suf. eala.
AUIÁLA auieli s. f. (Pop.) Zgomot confuz monoton shi prelung. [Pr.: au. Var.: hauiála s. f.] Aui + suf. eala.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adaugata de gall
- actziuni
auiala sf [At: CARAGIALE S. 55 / P: au~ / V: h~ hau~ auea~ / Pl: ~ieli / E: aui + eala] (Pop) Zgomot prelung confuz shi monoton Si: auire auitura vuiet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AUIÁLA auieli s. f. Zgomot confuz monoton shi prelung. Dupa ce mam odihnit pe treptele pridvorului cu capul in miini cu ochii inchishi shi surd la auiala intinsa a satului mam sculat. DELAVRANCEA T. 261. ◊ Sunet metalic tziuit. Sa stins de tot de tot auiala din urma a acioaiei. CARAGIALE S. 55. Pronuntzat: au.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AUIÁLA auieli s. f. Zgomot confuz monoton shi prelung; sunet metalic. Din aui + suf. eala.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
HAUIÁLA s. f. v. auiala.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
HAUIÁLA s. f. V. auiala.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adaugata de gall
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
auiála (au)/hauiála (hau) (pop.) s. f. g.d. art. auiélii/hauiélii; pl. auiéli/hauiéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
auiála (sil. au)/hauiála (sil. hau) s. f. g.d. art. auiélii/hauiélii; pl. auiéli/hauiéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
hauiála v. auiála
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
hauiála v. auiala
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
auiala, auielisubstantiv feminin
- 1. Zgomot confuz monoton shi prelung. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dupa ce mam odihnit pe treptele pridvorului cu capul in miini cu ochii inchishi shi surd la auiala intinsa a satului mam sculat. DELAVRANCEA T. 261. DLRLC
- 1.1. Sunet metalic tziuit. DLRLC
- Sa stins de tot de tot auiala din urma a acioaiei. CARAGIALE S. 55. DLRLC
-
-
etimologie:
- Aui + sufix eala. DEX '98 DEX '09