9 definiții pentru hara-para
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÁRA-PÁRA s. f., adv. (Fam.; în expr.) A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmășeală, o vânzoleală; a face harcea-parcea. – Formație onomatopeică.
HÁRA-PÁRA s. f., adv. (Fam.; în expr.) A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmășeală, o vânzoleală; a face harcea-parcea. – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hara-para [At: CREANGĂ, GL. Î / V: ~rta-parta / E: fo] (Fam) 1 sfi A face o ~ A provoca o învălmășeală. 2 av (Îe) A face ~ A face harcea-parcea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÁRA-PARA s. f. (Numai în expr.) A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmășeală, o vînzoleală; a face harcea-parcea. Dulăii... făcură o iama, o hara-para nemaipomenită. La TDRG. Cu dracii de la boieriul cela ai făcut hara-para. CREANGĂ, P. 319.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hara-para adv. Mold. a face hara-para, a prăpădi: cu dracii ai făcut hara-para CR. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hára-pára adv. (turc. pará-pará = -parča. V. harcea-, pará). Munt. Mold. Fam. Val-vîrtej, mare dezordine: copiiĭ s’aŭ jucat și aŭ făcut casa hara-para.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÁRA: ~-para adv. În neorânduială. ◊ A face ~-para a) a produce dezordine; b) a face un lucru de mântuială. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hára-pára (pop.) s. f., adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hára-pára adv., s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a face o hara-para expr. a provoca învălmășeală / vânzoleală.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F999) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hara-parasubstantiv feminin invariabil, adverb
- 1. În neorânduială. NODEX
- A face hara-para = a face un lucru de mântuială. NODEX
-
- A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmășeală, o vânzoleală; a face harcea-parcea. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Dulăii... făcură o iama, o hara-para nemaipomenită. La TDRG. DLRLC
- Cu dracii de la boieriul cela ai făcut hara-para. CREANGĂ, P. 319. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX