10 definiții pentru halagea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HALAGEÁ, halagele, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, gălăgie. 2. Pățanie. – Et. nec.
halagea sf [At: DELAVRANCEA, S. 216 / Pl: ~ele / E: cf gălăgie] (Mun) Gălăgie mare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HALAGEÁ s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, gălăgie. 2. Pățanie. – Et. nec.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HALAGEÁ, halagele, s. f. (Învechit) Tămbălău, tărăboi, gălăgie. Dar tu, cînd ne-i întinde halageaua nunții? DELAVRANCEA, S. 216.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HALAGEÁ, halagele, s. f. (Înv.) 1. Tămbălău, tărăboi. 2. Pățanie neplăcută. ◊ Expr. A-și căpăta halageaua = a o păți rău, a-și găsi beleaua.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
halageá, V. alagea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alageá f., pl. ele (turc. alağa, dim. d. ala, pestriț; ngr. alantzias, bg. sîrb. alağa. V. șamalagea). Un fel de stofă de matasă (care se imită făcîndu-se și din lînă și din bumbac) din care-șĭ făceaŭ haĭne boĭeriĭ odinioară. Fig. Fam. Păcăleală, înșelăcĭune: aĭ mîncat alageaŭa! – Și halagea: a întinde halageaŭa nunțiĭ,[1] a porni veselia nunțiĭ (Delv.). corectată
- În original, greșit tipărit:... a întinde halageaŭa munțiĭ,... — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
halageá (tărăboi, pățanie) (reg.) s. f., art. halageáua, g.-d. art. halagélei; pl. halagéle, art. halagélele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
halageá (tărăboi, pățanie) s. f., art. halageáua, g.-d. art. halagélei; pl. halagéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a se lăsa cu halagea expr. (intl.) 1. a se lăsa cu scandal. 2. a fi prins, a fi arestat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F154) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |