5 definiții pentru hahniu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÁHNIU s.n. v. hahnium.
HÁHNIU s. n. element artificial transuranic, obținut prin bombardarea californiului cu nuclee de azot. (< fr., engl. hahnium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
háhniu [pron. hániu] s. n., art. háhniul; simb. Hn
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
háhniu s. n. [ah pron. germ. a]; simb. Hn
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HÁHNIU (< n. pr. Hahn) s. n. Element chimic (nr. at. 105) transuranic, cu durata de viață de 1,6 secunde. A fost semnalat (1967) de G.N. Flerov și descoperit (1970) pe cale artificială de un colectiv de cercetători de la Univ. Berkeley. Ultima denumire propusă (1997) este Dubnium (simbol chimic Db).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: hahniu
hahniu substantiv neutru
- pronunție: ah pr. germ. a
| substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)