2 definiții pentru gânci
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
gî́ncĭ n., pl. urĭ (din găncĭ, pl. luĭ gance). Ban. Sifilis.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
GÂNCI, gânci, s. m. (Banat, Trans.; Var.) Zgancă. (din magh. gáncs; cf. ucr. ganč)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: gânci
gânci substantiv masculin
substantiv masculin (M73) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)