7 definiții pentru guleai
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
guleai sn [At: CREANGĂ, P. 325 / V: (reg) gulai / Pl: ~uri / E: rs гуляиъ (imperativul lui гулятъ)] (Mol) Chef.
guleáĭ și huleáĭ (eaĭ o silabă) n., pl. urĭ (rut. hulĕáĭ, rus. guleáĭ, imper. d. guleátĭ, a se plimba, a se amuza; guleániĭe, plimbare). Est. Fam. Chef, petrecere, chĭolhan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gulai sn vz guleai
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
guleaiu n. Mold. chef: are de gând să facă un guleaiu CR. [Rus. GULĬAĬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GULEÁI s. v. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
guleai s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂȚ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
gulái (-iuri), s. n. – Ospăț, masă bogată, crăpelniță. – Var. guleai, huleai. Rus. guljaj, imper. de la guljatĭ „a petrece” (DAR).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N67) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N67) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||