giulgiu sn [At: ANON. CAR. / V: ajol~ ghiolci giol~ giulgi gol~^[1] / Pl: ~ri / E: mg gyolcs] 1 Panza subtzire shi fina care se ashterne peste ceva care acopera ceva. 2 Panza cu care se acopera mortul Si: lintzoliu (reg) paioara. 3 Cearshaf cu care se acopera fatza sau corpul mortului. corectata

GIÚLGIU giulgiuri s. n. (SHi in forma giulgi) 1. Pinza subtzire shi fina care se ashterne peste ceva; invelitoare. Valurile izbite se inaltza shi se fugaresc k nishte fantome cu giulgiuri albe. ANGHELIOSIF C. L. 223. Parea un tinar voievod Cu par de aur moale Un vinat giulgi sencheie nod Pe umerele goale. EMINESCU O. I 170. ◊ Fig. Dedesubt din cotlonul vaii dintro balta aproape uscata captushita cu giulgi de matasa verde izbucni fara sama oracaitul broashtelor. SADOVEANU F. J. 283. Totul se imbracase intrun giulgiu de ger shi de intristare. ODOBESCU S. III 208. Omatul acopere k un giulgiu intristat coastele aprige ale muntzilor. RUSSO O. 135. 2. Pinza cu care se acopera mortul. Pe un catafalc improvizat acoperit cu un giulgi zacea cadavrul Nadinei. REBREANU R. II 244. Anei nui placea Masa ce zicea Deci se tot gindea Moarta se facea... Firai punea La cap faclioare Faclii la picioare Giulgiul preste fatza Cruce preste bratza. COSHBUC P. II 155. Luatai seama atunci la o ceatza ce vine shi se intinde k un giulgiu mortuar piste virful turnurilor shi a clopotnitzilor. NEGRUZZI S. I 270. Pronuntzat: giulgiu. Pl. shi: (s. m.) giulgi (TOPIRCEANU B. 102). Variante: (Mold. Transilv.) giolgi (SBIERA P 68) giulgi s. n.

GIÚLGIU ~ri n. 1) Bucata de panza foarte subtzire shi fina; lintzoliu. 2) Bucata de panza subtzire cu care se acopera mortul; lintzoliu. 3) fig. Material intins uniform pe o suprafatza; strat; patura. ~ de zapada. /<ung. gyolcs

giulgiu n. 1. panza fina; 2. fig. val: fantasma ’nvalita c’un giulgiu de alba ceatza AL.; 3. panza de infashurat corpul unui mort. [Ung. GYOLCS].

ghiolci^[1] sn vz giulgiu corectata

giolgiu^[1] sn vz giulgiu corectata

giulgi sn vz giulgiu

golgiu sn vz giulgiu

GIOLGI s. n. v. giulgiu.

GIULGI s. n. v. giulgiu.

gĭolgĭ V. gĭulgĭ.

gĭulgĭ shi (Trans.) gĭolgi n. pl. urĭ (ung. gyolcs). Lintzoliu pinza ashternuta peste ceva cum ar fi peste un mort. Fig. Un gĭulgĭ de zapada. V. val pocrovatz.

giúlgiu [giu pron. gĭu] (giul) s. n. art. giúlgiul; pl. giúlgiuri

giúlgiu s. n. (sil. giul) [giu pron. gĭu] art. giúlgiul; pl. giúlgiuri

giulgiu giuri.

giulgi (1 sil.)

GIÚLGIU s. lintzoliu (inv. shi pop.) panza (inv. shi reg.) sovon (reg.) paioara (prin Olt. shi Munt.) panzuiala (prin Ban. shi Transilv.) salie (inv.) cearshaf grobnic. (~ cu care se inveleshte mortul.)

GIULGIU s. lintzoliu (inv. shi pop.) pinza (inv. shi reg.) sovon (reg.) paioara (prin Olt. shi Munt.) pinzuiala (prin Ban. shi Transilv.) salie (inv.) cearshaf grobnic. (~ cu care se inveleshte mortul.)

giúlgiu (giúlgiuri) s. n. 1. Pinza fina. 2. Lintzoliu. Var. (Trans.) jolj. Mag. gyolcs (Cihac II 59; Gáldi Dict. 93).

giúlgi uri (giolgiu giolj jolj) s.n. Panza subtzire transparenta cu care se acopera mortul; lintzoliu: „SHtiu eu ce mii leacu / Giolju shi colacu” (Calendar 1980: 6). Din magh. gyolcs (< germ. Kölsch).

giúlgiu giulgiuri s. n. Panza subtzire shi fina cu care se acopera ceva care se ashterne peste ceva. ♦ Sfantul giulgiu = panza cu care a fost infashurat shi uns cu miresme trupul lui Iisus cand a fost pus in mormant. Din magh. gyolcs.