germaniu sns [At: LTR / V: ~m / E: ger Germanium] Element chimic semimetal de culoare cenushiudeschis folosit la fabricarea pieselor semiconducatoare a redresoarelor etc.

GERMÁNIU s.n. Element foarte putzin raspandit in natura cu proprietatzi atat de metal cat shi de metaloid. [Pron. niu var. germanium s.n. / < fr. germanium cf. germ. Germanium].

GERMÁNIU s. n. element chimic semimetal folosit la fabricarea de semiconductoare tranzistoare shi redresoare. (< fr. germanium germ. Germanium)

GERMÁNIU n. Element chimic semimetal folosit la fabricarea diferitelor piese shi aparate. /<fr. germanium germ. Germanium

*germániŭ n. Chim. Un metal tetravalent cu o greutate atomica de 7231. Seamana cu bismutu.

germanium sns vz germaniu

GERMÁNIUM s.n. v. germaniu.

germániu [niu pron. nĭu] s. n. art. germániul; simb. Ge

germániu s. n. [niu pron. nĭu] art. germániul; simb. Ge

GERMÁNIU (< fr. {i}; {s} Germania) s. n. Element chimic (Ge; nr. at. 32 m. at. 7259) semimetal albargintiu cu luciu metalic. In natura se gaseshte in argirodit (in care a fost descoperit de chimistul german C. Winkler in 1886) shi germanit. Functzioneaza in combinatzii in starile de valentza 2 shi 4. G. in stare foarte pura este folosit k seconductor la fabricarea diodelor de comutatzie tranzistorilor detectoarelor de radiatzii iar oxidul de g. la confectzionarea instrumentelor optice.

Ge simbol chimic pentru germaniu.