GEOMÉTRU geometri s. m. 1. Specialist in geometrie. 2. Topograf. [Pr.: geo] Din fr. géomètre lat. geometra.

geometru smf a [At: GEOM. SP. 98. / P: geo~ / V: ghe~ / Pl: ~ri ~re / E: fr géomètre lat geometra] 12 (Persoana) care se ocupa cu studiul geometriei (1). 34 Topograf.

GEOMÉTRU A geometri e s. m. shi f. 1. Specialist in geometrie. 2. Topograf. [Pr.: geo] Din fr. géomètre lat. geometra.

GEOMÉTRU geometri s. m. 1. Specialist in geometrie. 2. Topograf. Pronuntzat: geo.

GEOMÉTRU A s.m. shi f. 1. Specialist in geometrie. 2. Topograf. [< fr. géomètre].

GEOMÉTRU A s. m. f. 1. specialist in geometrie; geometrician. 2. topograf. (< fr. géomètre lat. geometres)

GEOMÉTRU ~i m. Specialist in geometrie. /<fr. géometre lat. geometra

geometru m. cel versat in geometrie.

*geométru m. (vgr. geométres). Care shtie geometria.

gheometru smf a vz geometru

geométru (geometru) s. m. art. geométrul; pl. geométri art. geométrii

geométru s. m. (sil. geo tru) art. geométrul; pl. geométri art. geométrii

GEOMÉTRU s. topograf.

GEOMETRU s. topograf.

GEO „pamint sol teren terestru teluric”. ◊ gr. ge „pamint” > fr. géo it. id. germ. id. engl. id. > rom. geo. □ ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza relatziile dintre evolutzia globului terestru shi dezvoltarea vietzii; ~biont (v. biont) s. n. organism vegetal care traieshte permanent in sol; ~blast (v. blast) s. n. 1. Embrion cu germinatzie subterana. 2. Stolon subteran; ~cancerologie (v. cancero v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza interdependentza dintre cancer shi conditziile geografice; ~carpie (v. carpie) s. f. fenomen prezent la unele plante care dupa fecundatzie ishi afunda floarea in pamint unde se dezvolta fructele; ~carpotropic (v. carpo₁ v. tropic) adj. (despre plante) care se curbeaza dirijind fructul in pamint; ~centric (v. centric) adj. 1. Care este raportat la centrul pamintului. 2. Care are globul terestru drept centru; ~claza (v. claza) s. f. ruptura mare in scoartza terestra; sin. litoclaza; ~cratic (v. cratic) adj. referitor la mishcarile tectonice de ridicare shi de coborire a scoartzei manifestate prin regresiunea shi transgresiunea apelor marine; ~criologie (v. crio₁ v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza zonele de inghetz ale pamintului; ~criptofite (v. cripto v. fit) s. f. pl. plante care se inmultzesc prin muguri subterani; ~cronologie (v. crono v. logie₁) s. f. ramura a geologici care se ocupa cu masurarea timpului istoric shi cu stabilirea succesiunii fenomenelor geologice; ~dezie (v. dezie) s. f. disciplina care studiaza forma shi dimensiunile pamintului shi tehnica reprezentarii cartografice a suprafetzei lui; ~dinamic (v. dinamic) adj. referitor la modificarile suferite de scoartza terestra sub actziunea diferitzilor agentzi externi; ~ecologie (v. eco₁ v. logie₁) s. f. ecologia pamintului; ~ecotip (v. eco₁ v. tip) s. n. ecotip geografic stabilizat; ~estezie (v. estezie) s. f. sensibilitate a plantelor fatza de fortza de gravitatzie; ~fag (v. fag) adj. care se hraneshte cu pamint; ~fagie (v. fagie) s. f. ingerare patologica de pamint; ~fil (v. fil₁) adj. (despre un organ vegetal) care creshte subteran; ~fite (v. fit) adj. s. f. pl. (plante) care in perioada repausului vegetativ sau in conditzii nefavorabile continua sa supravietzuiasca numai prin organele subterane; ~fon (v. fon) s. n. instrument folosit in prospectziunile geologice pentru receptzionarea undelor sonore; ~gen (v. gen₁) adj. (despre agentzi patogeni) care patrunde din sol in organele plantei; ~geneza (v. geneza) s. f. proces de formare a pamintului; ~genie (v. genie₁) s. f. disciplina care studiaza originea shi formarea pamintului; ~gnozie (v. gnozie) s. f. disciplina care are k obiect de studiu compozitzia mineralogica shi resturile florei shi faunei pamintului; ~gonie (v. gonie) s. f. formare a pamintului; ~graf (v. graf) s. m. shi f. specialist in geografie; ~grafie (v. grafie) s. f. shtiintza care descrie shi studiaza scoartza terestra cu toate elementele sale din punct de vedere fizic economic biologic etc.; ~id (v. id) s. n. corp geometric reprezentind forma teoretica a pamintului redusa la nivelul oceanelor; ~izoterma (v. izo v. term) s. f. linie care uneshte pe o harta puncte cu aceeashi temperatura din scoartza terestra; ~latrie (v. latrie) s. f. adoratzie a pamintului; ~lit (v. lit₁) s. n. zeolit*; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in geologie; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza modul de formare structura shi istoria dezvoltarii pamintului; ~mal (v. mal) adj. 1. (Despre organe vegetale) Cu dezvoltare orizontala k rezultat al actziunii fortzei de gravitatzie. 2. (Despre plante) Care prezinta organe tiritoare; ~metrie (v. metrie₁) s. f. ramura a matematicii care studiaza formele shi proprietatzile figurilor spatziale; ~metrografie (v. metro₂ v. grafie) s. f. disciplina care se ocupa cu studiul gasirii unei solutzii cit mai simple dar exacte a unei probleme de constructzie geometrica; ~metru (v. metru₁) s. m. shi f. 1. Specialist in geometrie. 2. Topograf; ~morfic (v. morfic) adj. referitor la forma globului pamintesc; ~morfie (v. morfie) s. f. parte a geodeziei care se ocupa cu studiul figurii pamintului; ~morfogeneza (v. morfo v. geneza) s. f. proces de aparitzie a formelor de relief ale suprafetzei terestre; ~morfogenie (v. morfo v. genie₁) s. f. disciplina care studiaza originea formelor de relief de pe pamint; ~morfolog (v. morfo v. log) s. m. shi f. specialist in geomorfologie; ~morfologie (v. morfo v. logie₁) s. f. parte a geografiei fizice care studiaza forma shi evolutzia reliefului scoartzei terestre; ~morfoza (v. morfoza) s. f. influentza morfogenetica a fortzei de gravitatzie asupra organelor vegetale; ~nastie (v. nastie) s. f. fenomen biologic de curbare sau de rasucire a organelor vegetale spre pamint; ~nemie (v. nemie) s. f. ramura a biogeografiei care studiaza conditziile shi distribuirea organismelor vegetale shi animale pe suprafatza terestra; ~nictinastie (v. nicti v. nastie) s. f. mishcare de curbare a plantelor sub influentza puterii de gravitatzie pentru luarea pozitziei de somn; sin. geonictitropie; ~nictitropie (v. nicti v. tropie) s. f. geonictinastie*; ~nomie (v. nomie) s. f. studiul legilor fizice dupa care se produc schimbarile scoartzei terestre; ~oceanografie (v. oceano v. grafie) s. f. geologie marina; ~patologie (v. pato v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza efectele climatului shi ale mediului inconjurator in aparitzia bolilor; ~sfera (v. sfera) s. f. fiecare din invelishurile concentrice care intra in componentza globului terestru; ~speologie (v. speo v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza morfologia mineralogia petrografia shi speogeneza regiunilor carstice; ~taxie (v. taxie) s. f. 1. Mishcare de orientare a organelor vegetale in directzia fortzei de gravitatzie. 2. Sensibilitate a protoplasmei celulare fatza de fortza de gravitatzie; ~termic (v. termic) adj. referitor la caldura interna a pamintului; ~termie (v. termie) s. f. disciplina care se ocupa cu studiul variatziilor termice ale pamintului in raport cu adincimea lui; ~termometru (v. termo v. metru₁) s. n. termometru cu care se masoara temperatura solului; ~tip (v. tip) s. n. populatzie cu caractere particulare rezultate ale selectziei in anumite conditzii de mediu; ~trofie (v. trofie) s. f. creshtere unilaterala shi inegala a unui organ datorita pozitziei luate in urma puterii de gravitatzie; sin. geotrofism; ~tropic (v. tropic) adj. (despre organe vegetale) care prezinta mishcari de curbare in directzia razei pamintului sub influentza gravitatziei; ~xen (v. xen) adj. (despre animale) care traieshte majoritatea timpului la suprafatza solului.