geanta¹ sf [At: DOC. (1790) ap. SHIO / Pl: gentzi (inv) ~te gente / E: tc čanta] 1 Obiect din piele din panza din material plastic etc. de forma mai ales dreptunghiulara avand in interior una sau mai multe despartzituri care serveshte la transportarea cu mana a unor acte cartzi caiete etc. Si: (inv) tashca Cf servieta. 2 Posheta. 3 (Inv) Cartushiera.

GEÁNTA gentzi s. f. Obiect de piele de pinza rezistenta sau de alt material de obicei in forma dreptunghiulara pentru purtat acte cartzi corespondentza etc.; servieta. Miam pus in geanta cartzile de cursuri ale acelei diminetzi. SADOVEANU N. F. 139. Sa putut intoarce cu geanta mai plina. REBREANU R. I 82. Portofilul de ministru i k o geanta de vinator. ALECSANDRI T. 1360. ♦ Posheta.

GEÁNTA gentzi f. 1) Obiect de obicei de forma dreptunghiulara cu maner shi inchizatoare confectzionat din piele sau din alt material in care se poarta cartzi caiete sau hartie de tot felul; servieta. 2) Obiect de acest fel dar mai mic in care femeile poarta banii shi accesorii de toaleta; posheta. [G.D. gentzii] /<turc. çanta

geanta f. 1. geamantan mic pentru scrisori; 2. cartushiera: o geanta de vanatori plina de fishicuri AL. [Turc. DJANTA].

geánta f. pl. gente shi gentzĭ (turc. čanta shi ğanta geanta; ngr. dziánta bg. sirb. čanta). Geamantan mic de pele k cela in care vinatoriĭ duc vinatu curieriĭ scrisorile baniĭ sh. a. shi care se poarta atirnat de umar c’o curea orĭ are doua toarte shi se tzine in mina. Mold. Ghĭozdan shcolaresc. V. cartushiera tashca zagirna.

geánta (servieta) s. f. g.d. art. géntzii; pl. gentzi

geánta (servieta) s. f. g.d. art. géntzii; pl. gentzi

geanta («punga») pl. gentzi

geanta gentzi.

GEÁNTA s. 1. v. servieta. 2. v. posheta. 3. v. tashca.

GEÁNTA s. v. cartushiera.

GEANTA s. 1. mapa servieta. (TZine dosarele in ~.) 2. posheta. (Scoate rujul din ~.) 3. tashca. (Vinatorul purta o ~.)

geanta s. v. CARTUSHIERA.

geánta (géntzi) s. f. Posheta servieta. Mr. ceanta. Tc. canta (SHeineanu II 188) cf. ngr. τσάντα bg. čanta.