GEÁMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. 1. Adj., s. m. și f. Ființă care a fost născută odată cu altă ființă și de către aceeași mamă sau femelă. 2. N. pr. m. (La pl.) Constelație zodiacală din emisfera boreală, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. 3. Adj. (Despre plante) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; (despre fructe) crescute lipite câte două. 4. Adj. (Anat.; în sintagma) Mușchii gemeni = mușchii, dispuși pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gémen, -ă adj.] – Lat. geminus.

geamăn, ~ă [At: MOXA, ap. GCR I 59/12 / V: gemen, gemin / Pl: gemeni, gemene / E: lat geminus] 1-2 smf, a (Ființă) care a fost născută o dată cu altă ființă de către aceeași mamă. 3 a (D. plante) Care are două tulpini din aceeași rădăcină. 4 (Atm; îs) Mușchii gemeni Mușchii, dispuși pereche, ai gambei¹. 5 smp (Ast) Constelație care aparține Căii-Laptelui, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. 6 sf (Ban) Gemănare (1). 7 sf (Reg) Furca de la car. 8 a (D. fructe) Care a crescut lipită de o alta. 9 a (D. arbori) Bifurcat.

geamăn a. și m., pl. gemeni: 1. doi copii născuți deodată dintr’aceeaș mamă; 2. constelațiune și unul din cele 12 semne ale zodiacului. [Lat. GEMINUS]. ║ a. doi spectri gemeni mânați de o vijelie AL.

gemeni m. pl. V. geamăn.

!geamăn adj., s. m., pl. gemeni; adj. f., s. f. geamănă, pl. gemene

geamăn, pl. gemeni, f. geamănă, pl. gemene